gineri definitie

2 intrări

18 definiții pentru gineri

GÍNERE, gineri, s. m. 1. Soțul unei femei, considerat în raport cu părinții acesteia. 2. (Pop.) Mire. – Din lat. gener, -eri.
GINERÍ, gineresc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A-i da cuiva pe fiica sa de soție (făcându-și-l ginere). – Din ginere.
GÍNERE, gineri, s. m. 1. Soțul unei femei, considerat în raport cu părinții acesteia. 2. (Pop.) Mire. – Din lat. gener, -eri.
GINERÍ, gineresc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A-i da cuiva pe fiica sa de soție (făcându-și-l ginere). – Din ginere.
GÍNERE, gineri, s. m. 1. Soțul fiicei în raport cu părinții ei. O să-l bage ginere-n casă Ivănuș, că n-are decît o fată. STANCU, D. 80. Amîndoi ginerii împăratului se sculară cu oaste și veniră în ajutorul socrului lor. ISPIRESCU, L. 154. Mulți trăgeau nădejde să-l ieie de ginere, dar flăcăul era chitit la capul său și nu se da cu una, cu două. CREANGĂ, O. A. 186. 2. (Popular) Mire. Am găsit să vă căsătoresc pe amîndouă; aștept acum curînd să sosească ginerii voștri. ODOBESCU, S. I 131. Nu mai vreu să văd pe nime; nu vreu să mă mai mărit, nici să caut gineri. ALECSANDRI, T. I 51. Care este mirele, Mirele, ginerele, Sară el teancurile Să-și ia postavurile. id. P. P. 176.
GINERÍ, gineresc, vb. IV. Tranz. (Rar) A lua pe cineva de ginere. Dacă văzu pe Făt-Frumos, ar fi poftit dumnealui să-l ginerească, fiindcă avea trei fete. ISPIRESCU, L. 105. Bătrînul, care vrea zor-nevoie să mă ginerească, a pus oameni de m-au prins și m-au dus legat cobză la un schit în munte. CARAGIALE, P. 42.
gínere s. m., art. gínerele; pl. gíneri
ginerí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ginerésc, imperf. 3 sg. ginereá; conj. prez. 3 să ginereáscă
gínere s. m., art. gínerele; pl. gíneri
ginerí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ginerésc, imperf. 3 sg. ginereá; conj. prez. 3 sg. și pl. ginereáscă
GÍNERE s. v. mire.
gínere (gíneri), s. m.1. Soțul unei femei, în raport cu părinții acesteia. – 2. Mire. – Mr. dzinere, megl. ziniri, istr. žiner. Lat. gĕner (Pușcariu 720; Candrea-Dens., 745; REW 3730; DAR), cf. it. genero, prov. genere, fr. gendre, sp. yerno, port. genro. Cuvînt comun în toate regiunile (ALR, II, 259). Nu are sensul de „bărbat căsătorit” pe care Sandfeld 37 îl presupune, deducîndu-l din ngr. γαμβρός; indică numai persoana căsătorită, din punctul de vedere al înrudirii sale spirituale cu socrii, sau în cursul ceremoniei de nuntă. – Der. gineri, vb. (a face pe cineva să-i fie ginere, a-și da fata după cineva); ginerie, s. f. (gradul de rudenie al ginerelui cu socrii).
GÍNERE ~i m. Soț al fiicei considerat în raport cu părinții acesteia. /<lat. gener, ~eris
ginere m. 1. bărbatul fiicei, în raport cu părinții ei; 2. Munt. și Tr. mire: aștept să sosească ginerii noștri din Țarigrad OD. [Lat. GENEREM].
ginerì v. a face ginere: ar fi poftit să-l ginerească ISP.
gínere m. (lat. gener, it. género, pv. genere, fr. gendre, sp. yerno, pg. genro). Bărbatu fiĭceĭ în raport cu părințiĭ eĭ. Vest. Mire. Gătit ca un ginere, spilcuit, îmbrăcat foarte îngrijit. După moarte, și cal de ginere, după ploaĭe, chepeneag (se zice cînd un folos vine prea tîrziŭ).
ginerésc v. tr. Fac ginere.
GINERE s. mire, (înv. și pop.) pețitor, (înv. și reg.) mărit, (reg.) june, mireaz, mireț, tînăr. (Ce ~ tînăr!)

gineri dex

Intrare: ginere
ginere substantiv masculin admite vocativul
Intrare: gineri
gineri conjugarea a VI-a grupa a IV-a verb tranzitiv