gin definitie

19 definiții pentru gin

GIN, (2) ginuri, s. n. 1. Băutură alcoolică obținută prin distilarea mustului fermentat de cereale, în care s-au pus boabe de ienupăr. 2. Sort, porție de gin (1). – Din engl., fr. gin.
GIN, ginuri, s. n. Băutură alcoolică obținută prin distilarea mustului fermentat2 de cereale, în care s-au pus boabe de ienupăr. – Din engl., fr. gin.
GIN, ginuri, s. n. Băutură alcoolică obținută prin distilarea mustului fermentat de cereale, în prezența boabelor de ienupăr.
gin s. n., (sorturi, porții) pl. gínuri
gin (băutură) s. n., (sorturi, porții) pl. gínuri
GIN s.n. Băutură alcoolică făcută din must de cereale fermentat și distilat, căruia i se adaugă boabe de ienupăr. [< engl., fr. gin].
-GIN Element secund de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) femeie”, „femeiesc”. [< fr. -gyne].
GIN- v. gineco.
GIN1 s. n. băutură alcoolică din must de cereale fermentat și distilat, căruia i se adaugă boabe de ienupăr. (< engl. gin)
GIN2(O)-, -GÍN /GINECO- elem. „femeie”. (< fr. gyn/o/-, -gyne, gynéco-, cf. gr. gyne, gynaikos)
GIN ~uri n. (în țările anglo-saxone) Băutură alcoolică fabricată din cereale prin adăugarea boabelor de ienupăr. /<engl., fr. gin
gin, ginuri, s.n. (reg., înv.) Sondă specială cu care pescarii răscolesc malurile apei spre a dibui locurile cu cegă.
gin n. sondă cu care pescarii răscolesc malurile apei spre a dibui locurile de cegă. [Origină necunoscută].
gin m. geniu rău, la Mahomedani: Bosforul desmierdat de a ginilor suflare AL.
2) *gin m. (ar.). Nume pe care musulmaniĭ îl daŭ unor spirite bune saŭ rele, inferioare îngerilor, dar superioare oamenilor.
3) *gin n. (cuv. engl.). Un fel de rachiŭ de cereale fabricat în Anglia și Scoția.
gin s. n. (alim.) Băutură cu gust de ienupăr ◊ „Beau cu plăcere «Fanta», «Cola» sau gin tonic, îmi place pizza.” D. 136/95 p. 3 (din engl., fr. gin; DEX, DN3)
-GIN „ovar, pistil, femei, femeiesc”. ◊ gr. gyne „femeie” > fr. -gyne, germ. -gyn > rom. -gin.
GIN-, v. GINO-.~andrie (v. -andrie), s. f., 1. Aspect sub care se prezintă la unele flori androceul și gineceul, datorită concreșterii staminelor cu pistilul. 2. Prezență, la femei, a caracterelor secundare masculine; ~androfor (v. andro-, v. -for), s. m., prelungire a axului floral pe care sînt dispuse atît staminele, cît și carpelele; ~andromonoecie (v. andro-, v. mon/o-, v. -oecie), s. f., poligamie monoică cu flori mascule, femele și hermafrodite pe același individ; ~andromorf (v. andro-, v. -morf), adj., referitor la un individ anormal, dintr-o specie dioică, la care unele părți ale corpului sînt tipic femele, iar altele, sînt tipic mascule; ~androspor (v. andro-, v. -spor), s. m., spor masculin format în vecinătatea oogonului; ~andru (v. -andru), adj., (despre o floare) la care staminele sînt concrescute cu pistilul; ~anter (v. -anter), adj., cu staminele transformate în pistil; ~autozom (v. auto-, v. -zom), s. m., autozom care poartă gene feminizante, consecutiv unei translocații; ~oecie (v. -oecie), s. f., prezența numai de flori femele pe aceeași plantă.

gin dex

Intrare: gin (subst.)
gin 1 s.n. substantiv neutru
Intrare: gin (pref.)
gin pref.
Intrare: gin (suf.)
gin suf.