Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

19 defini╚Ťii pentru gin

GIN, (2) ginuri, s. n. 1. B─âutur─â alcoolic─â ob╚Ťinut─â prin distilarea mustului fermentat de cereale, ├«n care s-au pus boabe de ienup─âr. 2. Sort, por╚Ťie de gin (1). ÔÇô Din engl., fr. gin.
GIN, ginuri, s. n. B─âutur─â alcoolic─â ob╚Ťinut─â prin distilarea mustului fermentat2 de cereale, ├«n care s-au pus boabe de ienup─âr. ÔÇô Din engl., fr. gin.
GIN, ginuri, s. n. B─âutur─â alcoolic─â ob╚Ťinut─â prin distilarea mustului fermentat de cereale, ├«n prezen╚Ťa boabelor de ienup─âr.
gin s. n., (sorturi, por╚Ťii) pl. g├şnuri
gin (b─âutur─â) s. n., (sorturi, por╚Ťii) pl. g├şnuri
GIN s.n. Băutură alcoolică făcută din must de cereale fermentat și distilat, căruia i se adaugă boabe de ienupăr. [< engl., fr. gin].
-GIN Element secund de compunere savant─â cu semnifica╚Ťia ÔÇ×(referitor la) femeieÔÇŁ, ÔÇ×femeiescÔÇŁ. [< fr. -gyne].
GIN- v. gineco.
GIN1 s. n. băutură alcoolică din must de cereale fermentat și distilat, căruia i se adaugă boabe de ienupăr. (< engl. gin)
GIN2(O)-, -G├ŹN /GINECO- elem. ÔÇ×femeieÔÇŁ. (< fr. gyn/o/-, -gyne, gyn├ęco-, cf. gr. gyne, gynaikos)
GIN ~uri n. (├«n ╚Ť─ârile anglo-saxone) B─âutur─â alcoolic─â fabricat─â din cereale prin ad─âugarea boabelor de ienup─âr. /<engl., fr. gin
gin, ginuri, s.n. (reg., înv.) Sondă specială cu care pescarii răscolesc malurile apei spre a dibui locurile cu cegă.
gin n. sond─â cu care pescarii r─âscolesc malurile apei spre a dibui locurile de ceg─â. [Origin─â necunoscut─â].
gin m. geniu r─âu, la Mahomedani: Bosforul desmierdat de a ginilor suflare AL.
2) *gin m. (ar.). Nume pe care musulmani─ş ├«l da┼ş unor spirite bune sa┼ş rele, inferioare ├«ngerilor, dar superioare oamenilor.
3) *gin n. (cuv. engl.). Un fel de rachi┼ş de cereale fabricat ├«n Anglia ╚Öi Sco╚Ťia.
gin s. n. (alim.) B─âutur─â cu gust de ienup─âr ÔŚŐ ÔÇ×Beau cu pl─âcere ┬źFanta┬╗, ┬źCola┬╗ sau gin tonic, ├«mi place pizza.ÔÇŁ D. 136/95 p. 3 (din engl., fr. gin; DEX, DN3)
-GIN ÔÇ×ovar, pistil, femei, femeiescÔÇŁ. ÔŚŐ gr. gyne ÔÇ×femeieÔÇŁ > fr. -gyne, germ. -gyn > rom. -gin.
GIN-, v. GINO-. Ôľí ~andrie (v. -andrie), s. f., 1. Aspect sub care se prezint─â la unele flori androceul ╚Öi gineceul, datorit─â concre╚Öterii staminelor cu pistilul. 2. Prezen╚Ť─â, la femei, a caracterelor secundare masculine; ~androfor (v. andro-, v. -for), s. m., prelungire a axului floral pe care s├«nt dispuse at├«t staminele, c├«t ╚Öi carpelele; ~andromonoecie (v. andro-, v. mon/o-, v. -oecie), s. f., poligamie monoic─â cu flori mascule, femele ╚Öi hermafrodite pe acela╚Öi individ; ~andromorf (v. andro-, v. -morf), adj., referitor la un individ anormal, dintr-o specie dioic─â, la care unele p─âr╚Ťi ale corpului s├«nt tipic femele, iar altele, s├«nt tipic mascule; ~androspor (v. andro-, v. -spor), s. m., spor masculin format ├«n vecin─âtatea oogonului; ~andru (v. -andru), adj., (despre o floare) la care staminele s├«nt concrescute cu pistilul; ~anter (v. -anter), adj., cu staminele transformate ├«n pistil; ~autozom (v. auto-, v. -zom), s. m., autozom care poart─â gene feminizante, consecutiv unei transloca╚Ťii; ~oecie (v. -oecie), s. f., prezen╚Ťa numai de flori femele pe aceea╚Öi plant─â.

Gin dex online | sinonim

Gin definitie

Intrare: gin (subst.)
gin 1 s.n. substantiv neutru
Intrare: gin (pref.)
gin pref.
Intrare: gin (suf.)
gin suf.