gimnaziŭ definitie

12 definiții pentru gimnaziŭ

GIMNÁZIU, gimnazii, s. n. 1. (În Grecia antică) Școală în care tinerii absolvenți ai palestrei își desăvârșeau educația fizică și intelectuală. 2. Școală care cuprinde clasele V-VIII. 3. (În unele țări) Liceu. – Din lat. gymnasium, fr. gymnase.
GIMNÁZIU, gimnazii, s. n. 1. (În Grecia antică) Școală în care tinerii absolvenți ai palestrei își desăvârșeau educația fizică și intelectuală. 2. Școală care cuprinde clasele (4) V-VIII. 3. (În unele țări) Liceu. – Din lat. gymnasium, fr. gymnase.
GIMNÁZIU, gimnazii, s. n. (În vechea organizare a învățămîntului) Școală care cuprindea patru clase echivalente cu cursul inferior al fostului liceu. De peste zăbrelele gardului, am privit întîia oară cu mirare în curte... la cei doi elevi de la gimnaziu, cu șepcile albastre, care învățau la masa de sub nuc. C. PETRESCU, S. 64. Ar fi dorit să meargă la gimnaziu, dar nu s-a putut. SAHIA, N. 96. Cît a fost profesor de limba greacă, n-a știut altă cale decît străzile de la gimnaziu acasă și de acasă la gimnaziu. BASSARABESCU, V. 37.
gimnáziu [ziu pron. ziu] s. n., art. gimnáziul; pl. gimnázii, art. gimnáziile (-zi-i-)
gimnáziu s. n. [-ziu pron. -ziu], art. gimnáziul; pl. gimnázii, art. gimnáziile (sil. -zi-i-)
GIMNÁZIU s. v. liceu, școală secundară.
GIMNÁZIU s.n. 1. (Ant.) Loc public pentru exerciții atletice. 2. (În trecut) Școală secundară cu patru clase, alcătuind cursul inferior al liceului. [Pron. -ziu. / cf. fr. gymnase, germ. Gymnasium < gr. gymnasion < gymnos – dezbrăcat].
GIMNÁZIU s. n. 1. (în Grecia antică) instituție de învățământ public pentru exerciții atletice. 2. (la noi, în trecut) școală secundară cu patru clase, cursul inferior al liceului; (astăzi) ciclul al doilea al școlii generale (clasele V-VIII). (< lat. gymnasium, germ. Gymnasium, fr. gymnase)
GIMNÁZIU ~i n. 1) (în Grecia antică) Școală unde tinerii de 16-18 ani, după absolvirea palestrei, își desăvârșeau educația fizică și intelectuală. 2) Școală de patru clase, în care se poate învăța după terminarea școlii primare. /<lat. gimnasium, germ. Gymnasium
gimnaziu n. 1. la Greci, loc destinat exercițiilor corpului; 2. azi, școală de învățământ secundar cu 3-4 clase.
gimnáziŭ n. (vgr. gymnásios, d. gymnós, „nud, gol”, că vechiĭ atlețĭ se exercitaŭ goĭ). La vechiĭ Grecĭ, loc de exercițiĭ atletice. Azĭ, în Francia, loc cu aparate de gimnastică. În Italia și Germania, liceŭ clasic. În Belgia, ateneŭ. În România, cursu inferior al liceuluĭ. – Vechĭ gimnázie f. (rus. gimnáziĭa).
gimnaziu s. v. LICEU. ȘCOALĂ SECUNDARĂ.

gimnaziŭ dex

Intrare: gimnaziu
gimnaziu substantiv neutru
  • pronunție: gimnazĭu