Dicționare ale limbii române

4 definiții pentru gimbir

cimbir n. 1. (în județele de pe lângă Dunăre) maramă de bumbac cu puncte mari roșatice: să-ti cumperi cimbir și fes POP.; 2. Tr. (gimbir) ștergar cu care nașele îmbrobodesc mireasa. [Turc. ČEMBER].
gimbir n. Tr. V. cimbir.
cimbér n., pl. e (turc. čember, tulpan, basma, d. pers. čember, lucru învălătucit; bg. čumber, sîrb. čember, ngr. tzembéri, ĭașmac). Munt. Tulpan dirmea. – Și cimbel, cimbir și cĭumber. În Trans. címbir, gimbir și gĭumbir, tulpanu de borangic al mireselor și al femeilor măritate, peste care, cînd ĭese în lume, pun „cîrpa” (barișu). V. fachĭol.
gimbír, V. cimber.

gimbir definitie

gimbir dex

Intrare: gimbir
gimbir