gigea definitie

2 intrări

13 definiții pentru gigea

GÍGEA adj. invar. (Fam.; în limbajul copiilor) Frumos, drăguț. – Din tc. cici.
GÍGEA adj. invar. (Fam.; în limbajul copiilor) Frumos, drăguț. – Din tc. cici.
GÍGEA adj. invar. (Familiar, în graiul copiilor) Frumos, drăguț, plăcut. Tăticule, ce ești tu așa de supărat... că n-a fost mama cuminte și gigea cu tine? VLAHUȚĂ, O. A. III 192.
gígea (fam.) adj. invar.
gígea adj. invar.
GÍGEA adj. v. arătos, chipeș, frumos.
gigeá adj. – Frumos, drăguț. Creație spontană din limbajul copiilor, cf. tc. cici (Șeineanu, II, 188). – Der. giugiuli, vb. (a mîngîia, a răsfăța); giugiuleală (var. giugiulitură), s. f. (mîngîiere); giugea, sf. (Mold., bulgăre, cocoloș), cuvînt care lipsește din dicționare; apare la V. I. Popa; pare a indica o înrudire a rădăcinii expresive cu gogă „bulgăre”, ca și gogoli (var. gomoli), vb. (a mîngîia), rezultat din încrucișarea lui gogă cu giugiuli, cf. cocoli; guguli, vb. (a mîngîia, a răsfăța); gugulea, s. m. (copilaș).
GÍGEA adv. invar. (în limbajul copiilor) Care place; frumos. /<turc. cici
gigea a. frumușel, drăguț (în graiul copiilor).
gígea (ea dift.) adj. fix (turc. ğiği). V. bigi-bigi). Frumos, în limba copiilor. – Și gigíca. V. bibic.
gigea adj. v. ARĂTOS. CHIPEȘ. FRUMOS.
GIGEA adj. 1. – (Glos); Gige, N. (Vr C 174). 2. Gigiu (Gr Buc). 3. Gigu (AO XVI; Gigioii, ceată (D. Gorj).
gigea adj. invar. 1. (în limbajul copiilor) spălat, curat; frumos 2. (d. oameni) cumsecade, de treabă, cu care te poți înțelege

gigea dex

Intrare: gigea
gigea
Intrare: Gigea
Gigea