GHIȘÉT s. n. v. ghișeu.

GHIȘÉU, ghișee, s. n. Ferăstruică ori deschizătură special amenajată în ușa sau în peretele unui birou, prin care publicul poate lua contact direct cu funcționarii unei instituții. [Var.: (rar) ghișét s. n.] – Din fr. guichet.

GHIȘÉT s. n. v. ghișeu.

GHIȘÉU, ghișee, s. n. Ferestruică ori deschizătură special amenajată în ușa sau în peretele unui birou (2), prin care publicul poate lua contact direct cu funcționarii unei instituții. [Var.: (rar) ghișét s. n.] – Din fr. guichet.

GHIȘÉU, ghișee, s. n. Ferestruică sau deschizătură făcută într-o ușă sau într-un perete, prin care publicul ia contact, fără a intra în birouri, cu funcționarii unei instituții. Ghișeul de scrisori recomandate. ▭ Ozun nu știa unde se află ghișeul de publicitate. C. PETRESCU, C. V.160.

ghișéu s. n., art. ghișéul; pl. ghișée

ghișet s. n.

ghișéu s. n., art. ghișéul; pl. ghișée

GHIȘÉT s.n. v. ghișeu.

GHIȘÉU s.n. Ferăstruică, deschizătură amenajată într-o ușă, într-un perete etc. al unui birou, prin care se poate comunica sau transmite ceva. [Pron. -șeu, var. ghișet s.n. / < fr. guichet].

GHIȘÉT s. n. poartă, la crichet, din trei țăruși fixați în poziție verticală în sol, uniți la partea de deasupra. (< fr. guichet)

GHIȘÉU s. n. ferestruică amenajată într-o ușă, într-un perete al unui birou, prin care publicul poate comunica cu funcționarii. (< fr. guichet)

ghișéu (ghișée), s. n. – Ferestruică prin care publicul ia contact cu funcționarii unei instituții. – Var. (înv.) ghișet. Fr. guichet.

GHIȘÉU ~e n. Deschizătură mică, făcută în ușa sau în peretele unui birou, prin care publicul poate contacta (pentru a se informa, pentru a face anumite operații) funcționarii biroului. /<fr. guichet

ghișeu n. ferestruie într’un zid sau poartă prin care se poate vorbi făr’a deschide ușa (= fr. guichet).

*ghișéŭ n., pl. eĭe și eurĭ, și ghișét n., pl. e (fr. guichet, probabil, de orig. scandinavă, din islandezu vikja, sued. vicka, a mișca, a învîrti). Ferestruĭe (deschizătură) făcută într’o ușă saŭ părete ca să poțĭ vorbi cu cineva, ca la poștă, la locu de vînzare a biletelor de tren ș. a.

ghișeu, ghișee s. n. (glum.) șliț, prohab.