ghizlúc (-curi), s. n. – Costum bărbătesc. Tc. ǵuzlük (Șeineanu, II, 187).

ghizlúc, ghizlúce, s.n. (reg., înv.) pieptar țărănesc; ilic.

ghizluc m. un fel de ilic (în cântecele dobrogene): până ziua lumina, ghizlucul și-l isprăvia POP. [Turc. GÜZLUK, haină de toamnă].

ghĭozlúc și ghizlúc n., pl. e (turc. göĭüslük, pop. gĭuĭusluk, peptar, d. göĭüs, pept). Dobr. Vechĭ. Un fel de ilic.

ghizlúc, V. ghozluc.