GHIZDÉI, ghizdei, s. m. Plantă perenă de nutreț, cu frunze trifoliate, cu flori galbene (Lotus corniculatus). – Et. nec.

GHIZDÉI, ghizdei, s. m. Plantă perenă de nutreț, cu frunze trifoliate, cu flori galbene (Lotus corniculatus). – Et. nec.

GHIZDÉI, ghizdeie, s. n. Un fel de trifoi cu florile galbene, bun de nutreț pentru cai (Lotus corniculatus). Pădurile... n-au umbre-omorîtoare; Livezile-n ghizdee n-au ierbi otrăvitoare. BOLLIAC, O. 134. La cai să dați fîn, ghizdei verde. TEODORESCU, P. P. 175.

ghizdéi s. m., pl. ghizdéi, art. ghizdéii

ghizdéi s. m., pl. ghizdéi, art. ghizdéii

GHIZDÉI s. v. culbeceasă, papanaș.

GHIZDÉI s. (BOT.) 1. (Lotus corniculatus) (reg.) motocel, trifoiște. 2. ghizdei mare (Lotus uliginosus) = (reg.) trifoiște.

GHIZDÉI m. Plantă furajeră asemănătoare cu trifoiul, bogată în substanțe nutritive. /Orig. nec.

GHIZDEI s. (BOT.) 1. (Lotus corniculatus) (reg.) motocel, trifoiște. 2. ghizdei mare (Lotus uliginosus) = (reg.) trifoiște.

ghizdei s. v. CULBECEASĂ. PAPANAȘ.

ghizdéi, s.m. – (bot.) Plantă furajeră asemănătoare cu trifoiul (Lotus corniculatus), cultivată frecvent în Maramureș pentru hrana vitelor. – Et. nec. (DEX); din ghizd + suf. -ei (MDA).

ghizdéi, -eie, s.n. – Peretele din bârne sau piatră, cu care se căptușește fântâna pe dinăuntru (Antologie 1980). – Din sl. gyzda „podoabă, ornament” (DA, DER, DEX).

GHIZDÉI s. m. Plantă furajeră perenă, din familia leguminoaselor, înaltă până la 60-70 cm, cu frunze trifoliate, stipele mari la baza pețiolului și flori galbene; bogată în substanțe hrănitoare (Lotus corniculatus).

LOTUS L., GHIZDEI, fam. Leguminosae. Gen originar din Europa, Asia, America, pînă la 155 specii, erbacee sau semi-arbuști, bianuale sau perene, rar anuale. Flori (caliciul cu 5 foliole, 5 petale, stamine diadelfe) galbene, albe sau roșii, scurt-pedunculate, în umbelă. Fructul, o păstaie cilindrică. Frunze compuse (foliolele cu margini întregi), pețiolate, prevăzute cu stipele.