ghiulúș (-șuri), s. n. – Adunare. Mag. gyüles (DAR). Sec. XVIII, înv.

ghiulúș s.n. (înv.) adunare, reuniune.

ghĭulúș și -lĭúș n., pl. urĭ (ung. gyülés, a. î.). Vechĭ. Adunare, întrunire (maĭ ales legislativă orĭ p. alegerea unuĭ domn în Ungaria). Azĭ, Maram. (gĭuliș). Ședință judecătorească (Șez. 31, 106). Trans. (ghĭuliș și ghilúș) și Arg. (ghilúș). Reuniune, sindrofie (la o nuntă, la o logodnă). Dolj (ghelúș). Locu de joacă al flăcăilor. V. clacă, șezătoare.