GHIULEÁ, ghilele, s. f. Proiectil sferic de metal, cu sau fără exploziv, la tunurile de tip vechi. Țipătul șuierător al ghiulelelor umplea văzduhul. SADOVEANU, O. VI 21. Ghiulele turcești începură să curgă către dînșii. D. ZAMFIRESCU, R. 234. Soarele e roșu ca o ghiulea de fier aprinsă. CARAGIALE, O. VII 96.