ghiulea definitie

11 definiții pentru ghiulea

GHIULEÁ, ghiulele, s. f. Proiectil sferic folosit la tunurile de tip vechi, cu țeava neghintuită; (prin confuzie) obuz. – Din tc. gülle.
GHIULEÁ, ghiulele, s. f. Proiectil sferic folosit la tunurile de tip vechi, cu țeava neghintuită; (prin confuzie) obuz. – Din tc. gülle.
GHIULEÁ, ghilele, s. f. Proiectil sferic de metal, cu sau fără exploziv, la tunurile de tip vechi. Țipătul șuierător al ghiulelelor umplea văzduhul. SADOVEANU, O. VI 21. Ghiulele turcești începură să curgă către dînșii. D. ZAMFIRESCU, R. 234. Soarele e roșu ca o ghiulea de fier aprinsă. CARAGIALE, O. VII 96.
ghiuleá (ghiu-) s. f., art. ghiuleáua, g.-d. art. ghiulélei; pl. ghiuléle, art. ghiuleléle
ghiuleá s. f. (sil. ghiu-), art. ghiuleáua, g.-d. art. ghiulélei; pl. ghiuléle
ghiuleá (ghiuléle), s. f. – Proiectil de tun. – Mr., megl. ghiule. Tc. ǵülle (Șeineanu, II, 183; Lokotsch 730), cf. alb. ǵülje, bg. giulle.
GHIULEÁ ~éle f. Proiectil sferic de metal (cu sau fără substanță explozivă), folosit în vechea artilerie. [Art. ghiuleaua] /<turc. gülle
ghiuleà f. glob de fier ce s’asvârle cu tunul, bombă. [Turc. GÜLÈ].
ghiuleá f., pl. ele (turc. güllé, pop. gürlé, de unde și bg. gĭule, ung. golvó). Boambă, glob de metal exploziv orĭ nu. V. obuz, șrapnel.
ghiulea, ghiulele s. f. (sport.) 1. minge șutată cu putere (în fotbal). 2. minge violentă catapultată (în handbal) 3. puc izbit violent cu crosa (în hochei).
ghiulea caldă expr. (tox.) injecție intravenoasă cu o supradoză de drog, care poate provoca moartea consumatorului.

ghiulea dex

Intrare: ghiulea
ghiulea substantiv feminin
  • silabisire: ghiu-