ghiudem definitie

14 definiții pentru ghiudem

GHIUDÉM s. n. v. ghiuden.
GHIUDÉN, ghiudenuri, s. n. Cârnat uscat, presat și foarte condimentat, făcut din carne de oaie, de capră sau de vacă. [Var.: ghiudém s. n.] – Din tc. göden.
GHIUDÉM s. n. v. ghiuden.
GHIUDÉN, ghiudenuri, s. n. Cârnat uscat, presat și foarte condimentat, făcut din carne de oaie, de capră sau de vacă. [Var.: ghiudém s. n.] – Din tc. göden.
GHIUDÉN, ghiudenuri, s. n. Cîrnat uscat și presat, făcut din carne de oaie, de capră sau de vacă. Atîrnau... vreo două hălci de pastramă încrețită de sare, cinci-șase cîrnați turtiți și tari ca ghiudenul. CAMIL PETRESCU, O. II 518. Au făcut pe verdele nesigur al mușamalei un arhipelag nelămurit, amestecat cu pielițe de ghiuden, frimituri de pîine rece. BASSARABESCU, V. 31. Să-i cumpere icre, licurini și ghiudenuri. FILIMON, la TDRG.
!ghiudén/ghiudém (ghiu-) s. n., (sorturi) pl. ghiudénuri/ghiudémuri
ghiudén s. n. (sil. ghiu-), pl. ghiudénuri
GHIUDÉN s. (reg.) râșchig, (înv.) sugiuc. (~ este o specie de salam.)
ghiudén (ghiudénuri), s. n. – Cîrnat uscat, din carne de vită. – Var. ghiudem. Tc. ǵöden (Șeineanu, II, 183; Lokotsch 726). – Der. ghiudemărie, s. f. (fabrică de ghiudenuri).
GHIUDÉN ~uri n. Cârnaț condimentat, presat și uscat, preparat din carne de vacă, de oaie sau de capră. /<turc. güden
ghiuden n. cărnat uscat: ghiuden de Botoșani. [Turc. GÖDEN].
ghĭudén n., pl. e și urĭ (turc. göden). Munt. Cîrnaț din carne de vacă, aromatizat, turtit și uscat. – În Mold. ghidúm și trandafir.
GHIUDEN s. (reg.) rîșchig, (înv.) sugiuc. (~ este o specie de salam.)
ghiudem, ghiudemuri s. n. penis.

ghiudem dex

Intrare: ghiuden
ghiudem substantiv neutru
ghiuden substantiv neutru
  • silabisire: ghiu-