chitaríst, ~ă smf [At: ODOBESCU, S. I, 200 / V: (înv) cit~, ghit~ / Pl: ~iști, ~íste / E: chitară + -ist cf it chitarrista] Persoană care cântă la chitară.

CHITARÍST, -Ă, chitariști, -ste, s. m. și f. Persoană care cântă la chitară. [Var.: ghitaríst, -ă, (înv.) citaríst, -ă s. m. și f.] – Chitară + suf. -ist. Cf. it. chitarrista.

CITARÍST, -Ă s. m. și f. v. chitarist.

GHITARÍST, -Ă s. m. și f. v. chitarist.

CHITARÍST, -Ă, chitariști, -ste, s. m. și f. Persoană care cântă la chitară. [Var.: ghitaríst, -ă, (înv.) citaríst, -ă s. m. și f.] – Chitară + suf. -ist. Cf. it. chitarrista.

CITARÍST, -Ă s. m. și f. v. chitarist.

GHITARÍST, -Ă s. m. și f. v. chitarist.

CHITARÍST, -Ă, chitariști, -ste, s. m. și f. Persoană care cîntă din chitară. Chitaristul... pișcă patetic și cadențat coardele chitarei. DELAVRANCEA, la TDRG. – Variantă: (învechit) citaríst, -ă (ODOBESCU, S. I 200) s. m. și f.

CITARÍST s. m. v. chitarist.

chitaríst s. m., pl. chitaríști

chitarístă s. f., g.-d. art. chitarístei; pl. chitaríste

chitaríst s. m., pl. chitaríști

chitarístă s. f., pl. chitaríste

CHITARÍST, -Ă s.m. și f. Cântăreț la chitară. [Var. citarist, -ă, ghitarist, -ă s.m.f. [< it. chitarrista].

CITARÍST, -Ă s.m. și f. v. chitarist.

GHITARÍST, -Ă s.m. și f. v. chitarist.

CHITARÍST, -Ă s. m. f. cântăreț la chitară. (< it. chitarrista)

CHITARÍST ~stă (~ști, ~ste) m. și f. Muzicant care cântă la chitară. /chitară + suf. ~ist

chitarist m. cel ce cântă cu chitară.

ghitarist m. chitarist (CAR.).

chitaríst, -ă s. (ngr. kitharistis). Care cîntă din chitară.