GHISMÁNĂ s. f. v. ghițman.

GHIȚMÁN, ghițmani, s. m. (Regional) Un fel de plăcintă cu brînză și smîntînă. S-aduc bucatele în masă, carne cu perje sau cu cartofi, plachie, ghițmani... și friptură. SEVASTOS, N. 220. – Variantă: ghismánă, ghismane, s. f.

GHIȚMÁN, ghițmani, s. m. (Reg.) Un fel de plăcintă cu brânză și smântână. – Din Gethsemani (nume propriu).

ghismán / ghismánă (reg.) s. n. / s. f., pl. ghismáne

ghismán s. n. /ghismánă s. f., pl. ghismáne

ghismán (ghismáne), s. n. – Plăcintă cu brînză. – Var. ghismană, ghițman(ă). De la Ghetsemani, nume propriu, datorită faptului că s-a făcut la început pentru sărbătoarea Paștelui (Bogrea, Dacor., III, 724; Tagliavini, Arch. Rom., XII, 188).

ghismán (ă), s.n. (f.) (reg.) plăcintă cu brânză și smântână.

ghisman m. V. ghițiman.

ghițiman (ghisman) m. pl. Mold. alivenci. [Origină necunoscută].

ghismán și ghițmán m. (ca cozonacĭ) saŭ -ánă f., pl. e (ebr. Ghetsemani, „teascu undelemnuluĭ”, numele grădiniĭ de la poalele munteluĭ măslinilor, unde s’a rugat Hristos. Cp. cu pască, mucenicĭ și sfințișorĭ). Mold. Br. Un fel de turtă țărănească făcută din făină de popușoĭ și de grîŭ garnisită cu brînză și smîntînă (care la început se va fi făcut în amintirea suferințelor luĭ Hristos). – Și ghesman și ghițuman. În nord maĭ des alivancă. V. pască.