GHIRLÁNDĂ, ghirlande, s. f. Împletitură decorativă în formă de lanț sau de cunună, făcută din frunze, flori (și fructe). ♦ Element ornamental, în arhitectură și în artele decorative, având aspectul unei astfel de împletituri. [Pl. și: (pop.) ghirlănzi. – Var.: (înv.) ghirlántă s. f.] – Din fr. guirlande.

GHIRLÁNTĂ s. f. v. ghirlandă.

GHIRLÁNDĂ, ghirlande, s. f. Împletitură decorativă în formă de lanț sau de cunună, făcută din frunze, flori (și fructe). ♦ Element ornamental, în arhitectură și în artele decorative, având aspectul unei astfel de împletituri. [Pl. și: (pop.) ghirlănzi. – Var.: (înv.) ghirlántă s. f.] – Din fr. guirlande.

GHIRLÁNTĂ s. f. v. ghirlandă.

GHIRLÁNDĂ, ghirlande, s. f. Împletitură de frunze sau de flori în formă de lanț, care se poate atîrna ca ornament; ornament sculptat sau pictat de această formă. Ce triste sînt ghirlandele smulse și călcate în picioare! GALACTION, O. I 341. O echipă de marinari împletea ghirlande de frunze. BART, E. 140. De flori nepieritoare ghirlandă fericită Sînt scumpele podoabe ce nu te părăsesc. ALEXANDRESCU, M. 191. ◊ Fig. Un stol de porumbei, speriat, se-nălță și desfăcu o ghirlandă albă-n senin. ANGHEL-IOSIF, C. L. 9. Gerul... Pune streșinelor casei o ghirlandă de cristaluri. ALECSANDRI, P. A. 113. Să laud pe vitejii fii ai vechii libertăți, care... în războaie au pierit, Și ghirlanda veșniciei cu-a lor moarte-au dobîndit. ALEXANDRESCU, P. 53. – Pl. și: ghirlănzi (CAMILAR, TEM. 275, POPA, V. 209, ANGHEL, PR. 131). – Variantă: (învechit) ghirlántă (MACEDONSKI, O. I 203, GOLESCU, Î. 49) s. f.

GHIRLÁNTĂ s. f. v. ghirlandă.

ghirlándă s. f., g.-d. art. ghirlándei; pl. ghirlánde

ghirlándă s. f., g.-d. art. ghirlándei; pl. ghirlánde

GHIRLÁNDĂ s. (înv.) feston. (O ~ pe fațada unei clădiri.)

GHIRLÁNDĂ s.f. Ornament de frunze sau de flori împletite în formă de lanț sau de cunună. [Pl. -lande, -lănzi, var. ghirlantă s.f. / < fr. guirlande, cf. it. ghirlanda].

GHIRLÁNTĂ s.f. v. ghirlandă.

GHIRLÁNDĂ s. f. 1. împletitură de frunze sau de flori în formă de lanț sau de cunună; ornament de această formă, în arhitectură sau în artele decorative. 2. (mar.) înfășurări ale unei parâme, la anumite distanțe, pentru a-i menține forma. 3. ansamblu de piese de legătură în formă de V, care îmbină etrava cu bordajul. (< fr. guyrlande, it. ghirlanda)

GHIRLÁNDĂ ~e f. 1) Împletitură decorativă în formă de lanț, confecționată din frunze sau flori naturale ori artificiale. 2) Ornament având aspectul unei asemenea împletituri. [G.-D. ghirlandei] /<fr. guirlande

ghirlandă f. 1. flori sau frunze dispuse în chip de lanț; 2. fig. ghirlandă de fecioare AL.

*ghirlándă f., pl. e (fr. guirlande [care l-a înlocuit pe vfr. garlande], d. it. guirlanda). Lanț de florĭ saŭ frunze așezate ca niște festoane. V. cunună.

GHIRLANDĂ s. (înv.) feston. (O ~ pe fațada unei clădiri.)