ghirghilíc s.n. (înv.) ceva mic, pipernicit.

ghirghilíc m. (din gîgîlice și bimbiric). Plantă orĭ animal pipernicit: (de porumb) cu cîțĭ-va ghirghilicĭ (Neam. Rom. Lit. 5, 568). V. ghirtoc.

prichindél m., pl. eĭ (după var. ghimirtic, cp. cu ung. gyermek, copil). Fam. Pitic, bondoc, copil saŭ om prea mic: un prichindel de băĭat, de om. Numele unuĭ băĭețel șiret din poveștĭ. – Fem. -dúță: doŭă prichinduțe de fete. – Și pritinghel (Șez. 37, 23), chiprindel, chipidric, chipirdúș (f. -ușă), ghibirdíc, ghibîrdel, ghibîrdic; ghimirtic (Șez. 30, 292, și 31, 108), ghemîrdic și -óc (Arg.), giritic (Bucov.), bimbiric și ghirghilic.