ghips definitie

19 definiții pentru ghips

GHIPS, (2) ghipsuri, s. n. 1. Sulfat natural hidratat de calciu, incolor sau divers colorat, cu aspect sticlos, sidefos ori mătăsos, cu duritate mică, având numeroase utilizări în industrie. ◊ Expr. A pune în ghips = a imobiliza un membru sau o parte a corpului (care prezintă o fractură sau o fisură) cu ajutorul unui pansament făcut din ghips (1). 2. Obiect sau ornament arhitectonic făcut din ghips (1). [Var.: gips s. n.] – Din germ. Gips, fr. gypse, lat. gypsum.
GIPS s. n. v. ghips.
GHIPS, (2) ghipsuri, s. n. 1. Sulfat natural hidratat de calciu, incolor sau divers colorat, cu aspect sticlos, sidefos ori mătăsos, cu duritate mică, având numeroase folosiri în industrie. ◊ Expr. A pune în ghips = a imobiliza un membru sau o parte a corpului (care prezintă o fractură sau o fisură) cu ajutorul unui pansament făcut din ghips (1). 2. Obiect sau ornament arhitectonic făcut din ghips (1). [Var.: gips s. n.] – Din germ. Gips, fr. gypse, lat. gypsum.
GHIPS, ghipsuri, s. n. (Și în forma gips) 1. Sulfat hidratat de calciu răspîndit în natură sub formă de mineral și folosit la prepararea ipsosului, în industria de porțelan etc. ◊ Expr. (Cu privire la un membru sau la o parte a corpului care are fracturi) A pune în ghips = a imobiliza cu ajutorul unui pansament făcut din ghips. 2. (Mai ales la pl.) Obiect sau ornament arhitectonic făcut din acest material. Ceea ce îi plăcea erau gipsurile și busturile, care erau aduse în școală spre a fi răstălmăcite în bronz. GALACTION, O. I 116. – Variantă: (rar) gips s. n.
GIPS s. n. v. ghips.
ghips s. n., (obiecte, ornamente) pl. ghípsuri
ghips s. n., (obiecte, ornamente) pl. ghípsuri
GHIPS s. ipsos, (înv.) plastru. (Statuetă de ~.)
GHIPS s.n. 1. Sulfat hidratat de calciu natural, întrebuințat la fabricarea ipsosului, în industria porțelanului și în medicină. 2. (La pl.) Ornamentații arhitectonice; (p. ext.) obiecte făcute din acest material. [Var. gips s.n. / < germ. Gips, fr. gypse].
GIPS s.n. v. ghips.
GHIPS s. n. 1. sulfat natural hidratat de calciu de duritate mică, folosit la fabricarea ipsosului, în industria porțelanului, în medicină etc. 2. sculptură din acest material. (< germ. Gips, fr. gypse, lat. gypsum)
GHIPS ~uri n. 1) Mineral format din sulfat hidratat de calciu, cu aspect sticlos sau mătăsos, cu duritate mică, având diferite întrebuințări (în construcții, în medicină etc.). 2) Sculptură din astfel de mineral. /<germ. Gips, lat. gypsum
ghips n. sulfat de calce naturală. [Nemț. GYPS].
*ghips, V. gips.
*gips n., pl. urĭ (lat. gypsum, d. vgr. gýpsos. V. ipsos). Un mineral sticlos incolor transparent foarte clivabil. E un sulfat natural idratat de calciŭ (H4CaSO6), numit și selenită. Din gipsu redus în praf și acomodat formelor se fac stucaturĭ, copiĭ de statue ș. a. – Și ghips (după germ. și rus.).
GHIPS s. (MIN.) ipsos, (înv.) plastru. (Statuetă de ~.)
gips, (engl.= gypsum), CaSO4•2H2O, s. monoclinic; min. etalon (D = 2) în scara lui Mohs. În România, se întâlnește în dep. evaporitice de diferite vârste (Eoc. – Mioc.), mai ales în Depr. Trans. și în reg. subcarpatice; de asemenea, ca min. de gangă cu forme cristalografice în multe filoane metalifere legate de vulcanitele neogene.
GIPS (< lat.) Sulfat natural hidratat de calciu, format prin precipitație chimică, în prima fază a evaporării, în bazinele marine și lacustre sărate pe care de dispariție. Este incolor, alb sau divers colorat în funcție de impuritățile pe care le conține, este solubil în apă și, încălzit la 120°-140°C, trece în ipsos. Varietățile curate microgranulare (alabastru) sunt folosite ca piatră ornamentală, cele comune utilizându-se ca amendament al solului, la fabricarea vopselelor etc.
a pune în ghips (pe cineva) expr. 1. a bate rău de tot (pe cineva). 2. (d. fotbaliști) a ataca un adversar cu brutalitate, provocându-i leziuni grave.

ghips dex

Intrare: ghips
ghips substantiv neutru
gips substantiv neutru