Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

19 defini╚Ťii pentru ghips

GHIPS, (2) ghipsuri, s. n. 1. Sulfat natural hidratat de calciu, incolor sau divers colorat, cu aspect sticlos, sidefos ori m─ât─âsos, cu duritate mic─â, av├ónd numeroase utiliz─âri ├«n industrie. ÔŚŐ Expr. A pune ├«n ghips = a imobiliza un membru sau o parte a corpului (care prezint─â o fractur─â sau o fisur─â) cu ajutorul unui pansament f─âcut din ghips (1). 2. Obiect sau ornament arhitectonic f─âcut din ghips (1). [Var.: gips s. n.] ÔÇô Din germ. Gips, fr. gypse, lat. gypsum.
GIPS s. n. v. ghips.
GHIPS, (2) ghipsuri, s. n. 1. Sulfat natural hidratat de calciu, incolor sau divers colorat, cu aspect sticlos, sidefos ori m─ât─âsos, cu duritate mic─â, av├ónd numeroase folosiri ├«n industrie. ÔŚŐ Expr. A pune ├«n ghips = a imobiliza un membru sau o parte a corpului (care prezint─â o fractur─â sau o fisur─â) cu ajutorul unui pansament f─âcut din ghips (1). 2. Obiect sau ornament arhitectonic f─âcut din ghips (1). [Var.: gips s. n.] ÔÇô Din germ. Gips, fr. gypse, lat. gypsum.
GHIPS, ghipsuri, s. n. (╚śi ├«n forma gips) 1. Sulfat hidratat de calciu r─âsp├«ndit ├«n natur─â sub form─â de mineral ╚Öi folosit la prepararea ipsosului, ├«n industria de por╚Ťelan etc. ÔŚŐ Expr. (Cu privire la un membru sau la o parte a corpului care are fracturi) A pune ├«n ghips = a imobiliza cu ajutorul unui pansament f─âcut din ghips. 2. (Mai ales la pl.) Obiect sau ornament arhitectonic f─âcut din acest material. Ceea ce ├«i pl─âcea erau gipsurile ╚Öi busturile, care erau aduse ├«n ╚Öcoal─â spre a fi r─âst─âlm─âcite ├«n bronz. GALACTION, O. I 116. ÔÇô Variant─â: (rar) gips s. n.
GIPS s. n. v. ghips.
ghips s. n., (obiecte, ornamente) pl. gh├şpsuri
ghips s. n., (obiecte, ornamente) pl. gh├şpsuri
GHIPS s. ipsos, (înv.) plastru. (Statuetă de ~.)
GHIPS s.n. 1. Sulfat hidratat de calciu natural, ├«ntrebuin╚Ťat la fabricarea ipsosului, ├«n industria por╚Ťelanului ╚Öi ├«n medicin─â. 2. (La pl.) Ornamenta╚Ťii arhitectonice; (p. ext.) obiecte f─âcute din acest material. [Var. gips s.n. / < germ. Gips, fr. gypse].
GIPS s.n. v. ghips.
GHIPS s. n. 1. sulfat natural hidratat de calciu de duritate mic─â, folosit la fabricarea ipsosului, ├«n industria por╚Ťelanului, ├«n medicin─â etc. 2. sculptur─â din acest material. (< germ. Gips, fr. gypse, lat. gypsum)
GHIPS ~uri n. 1) Mineral format din sulfat hidratat de calciu, cu aspect sticlos sau m─ât─âsos, cu duritate mic─â, av├ónd diferite ├«ntrebuin╚Ť─âri (├«n construc╚Ťii, ├«n medicin─â etc.). 2) Sculptur─â din astfel de mineral. /<germ. Gips, lat. gypsum
ghips n. sulfat de calce natural─â. [Nem╚Ť. GYPS].
*ghips, V. gips.
*gips n., pl. ur─ş (lat. gypsum, d. vgr. g├Żpsos. V. ipsos). Un mineral sticlos incolor transparent foarte clivabil. E un sulfat natural idratat de calci┼ş (H4CaSO6), numit ╚Öi selenit─â. Din gipsu redus ├«n praf ╚Öi acomodat formelor se fac stucatur─ş, copi─ş de statue ╚Ö. a. ÔÇô ╚śi ghips (dup─â germ. ╚Öi rus.).
GHIPS s. (MIN.) ipsos, (înv.) plastru. (Statuetă de ~.)
gips, (engl.= gypsum), CaSO4ÔÇó2H2O, s. monoclinic; min. etalon (D = 2) ├«n scara lui Mohs. ├Än Rom├ónia, se ├«nt├ólne╚Öte ├«n dep. evaporitice de diferite v├órste (Eoc. ÔÇô Mioc.), mai ales ├«n Depr. Trans. ╚Öi ├«n reg. subcarpatice; de asemenea, ca min. de gang─â cu forme cristalografice ├«n multe filoane metalifere legate de vulcanitele neogene.
GIPS (< lat.) Sulfat natural hidratat de calciu, format prin precipita╚Ťie chimic─â, ├«n prima faz─â a evapor─ârii, ├«n bazinele marine ╚Öi lacustre s─ârate pe care de dispari╚Ťie. Este incolor, alb sau divers colorat ├«n func╚Ťie de impurit─â╚Ťile pe care le con╚Ťine, este solubil ├«n ap─â ╚Öi, ├«nc─âlzit la 120┬░-140┬░C, trece ├«n ipsos. Variet─â╚Ťile curate microgranulare (alabastru) sunt folosite ca piatr─â ornamental─â, cele comune utiliz├óndu-se ca amendament al solului, la fabricarea vopselelor etc.
a pune în ghips (pe cineva) expr. 1. a bate rău de tot (pe cineva). 2. (d. fotbaliști) a ataca un adversar cu brutalitate, provocându-i leziuni grave.

Ghips dex online | sinonim

Ghips definitie

Intrare: ghips
ghips substantiv neutru
gips substantiv neutru