GHIPCÁN, ghipcani, s. m. (Reg.) Mârțoagă, gloabă. – Et. nec.

GHIPCÁN, ghipcani, s. m. (Reg.) Mârțoagă, gloabă. – Et. nec.

GHIPCÁN, ghipcani, s. m. (Regional) Cal rău, mîrțoagă. Mă rog cine ține poștele?... Cine-i otcupcicul ghipcanilor? ALECSANDRI, T. 397.

ghipcán (reg.) s. m., pl. ghipcáni

ghipcán s. m., pl. ghipcáni

GHIPCÁN s. v. gloabă, mârțoagă.

ghipcán, ghipcáni, s.m. (înv.) 1. cal de poștă. 2. mârțoagă, gloabă.

ghipcan m. Mold. cal de poștă: D-zeu să te ferească de ghipcani ce stau în loc! AL. [Și (cal)ghep = ung. GÉP, mașină, lit. cal ce trage la crivac].

ghipcán m. (cp. cu ung. gebe, mîrțoagă). Mold. Vechĭ. Mîrțoagă.

ghipcan s. v. GLOABĂ. MÎRȚOAGĂ.