GHIOZDÁN, ghiozdane, s. n. Obiect din piele, din material plastic, din carton presat etc., de formă dreptunghiulară, având de obicei în interior mai multe despărțituri, folosit de școlari pentru a-și transporta (pe spate) cărțile și caietele. ♦ Servietă. [Var.: (înv.) ghizdán s. n.] – Din tc. cüzdān.

GHIZDÁN s. n. v. ghiozdan.

GHIOZDÁN, ghiozdane, s. n. Obiect din piele, din material plastic, din carton presat etc., de formă dreptunghiulară, având de obicei în interior mai multe despărțituri, folosit de școlari pentru a-și transporta (pe spate) cărțile și caietele. ♦ Servietă. [Var.: (înv.) ghizdán s. n.] – Din tc. cüzdān.

GHIZDÁN s. n. v. ghiozdan.

GHIOZDÁN, ghiozdane, s. n. 1. Geantă de piele, de mușama sau de carton, în care școlarii își pun cărțile și pe care o poartă de obicei în spate. Se văd cîrduri de copii, cu ghiozdanele în spate, cum merg spre școală. SAHIA, U.R.S.S. 13. Grivei, tovarășul meu drag, Nerăbdător așteaptă-n prag S-azvîrl în colț ghiozdanul... I-e dor ca s-o pornim hai-hui. IOSIF, PATR. 15. 2. (Învechit) Portofel mare de piele pentru bani sau acte; tașcă, geantă. Elevul, cu un ghiozdan cu hîrtii la subțioară, pășea tăcut și neliniștit în urma inginerului. BUJOR, S. 123. Niciodată nu iese în vaza lumii fără ghiozdan la subțioară. VLAHUȚĂ, O. A. 194. – Pronunțat: ghioz-. – Variantă: (învechit) (2) ghizdán (ALECSANDRI, T. 1386, NEGRUZZI, S. I 185, KOGĂLNICEANU, S. 50) s. n.

GHIZDÁN s. n. v. ghiozdan.

ghiozdán (ghioz-) s. n., pl. ghiozdáne

ghiozdán s. n. (sil. ghioz-), pl. ghiozdáne

ghiozdán (ghiozdáne), s. f. – Obiect de formă dreptunghiulară folosit de școlari pentru a-și transporta cărțile și caietele; servietă. Tc. ǵüzdan, küzdan (Șeineanu, II, 183; Lokotsch 758; Ronzevalle 70).

GHIOZDÁN ~e n. Geantă pentru elevi (mai mici), prevăzută cu curele pentru a fi purtată în spate; raniță. /<turc. cüzdăn

ghiozdan n. 1. portofoliu mare; 2. săculeț de pus cărțile pentru școlari: ghiozdan de piele. [Turc. GÖZDAN, lit. ce conține foi, portofoliu].

ghĭozdán n., pl. e (turc. ar. pers. güzdan, d. ar. güz, caĭet, și pers. dan, purtător. V. geamantan). Geantă în care copiiĭ îșĭ duc cărțile la școală. – Și ghizdan (Mold.).

ghizdán, V. ghĭozdan.

a băga la ghiozdan expr. a mânca.

ghiozdan, ghiozdane s. n. stomac.