Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

19 defini╚Ťii pentru ghiordan

GHERD├üN, gherdane, s. n. (├Änv.) ╚śirag de m─ârgele, de m─ârg─âritare, de pietre scumpe sau de galbeni. [Var.: ghiord├ín s. n.] ÔÇô Din tc. gerdan ÔÇ×g├ótÔÇŁ, gerdanlick ÔÇ×colierÔÇŁ.
GHIORDÁN s. n. v. gherdan.
GHERD├üN, gherdane, s. n. (├Änv.) ╚śirag de m─ârgele, de m─ârg─âritare, de pietre scumpe sau de galbeni (3). [Var.: ghiord├ín s. n.] ÔÇô Din tc. gerdan ÔÇ×g├ótÔÇŁ, gerdanlick ÔÇ×colierÔÇŁ.
GHIORDÁN s. n. v. gherdan.
GHERD├üN, gherdane, s. n. (├Änvechit ╚Öi arhaizant; ╚Öi ├«n forma ghiordan) 1. ╚śirag de m─ârgele, de m─ârg─âritare, de pietre scumpe sau de galbeni; salb─â, colan. Imaginea zgripsorului se afla ╚Öi pe un taler mare de argint din ghiordanul de bani vechi pe care dadaca ╚Öi-l potrivea la g├«t ├«n zile de s─ârb─âtoare. SADOVEANU, N. F. 32. Se vedeau sipe╚Ťuri de sidef pline de ghiordane cu cercei, cu lefturi de smaragduri. ODOBESCU, S. A. 137. 2. Cunun─â. Eu c─âlare, ea pe gios Cu gherdan de flori frumos ╚śi cercei lungi de m─ârgele S─â trag─â ochii la ele. ALECSANDRI, P. P. 237. ÔÇô Variant─â: ghiord├ín s. n.
GHIORDÁN s. n. v. gherdan.
gherdán/ghiordán (înv.) s. n., pl. gherdáne/ghiordáne
ghiordán v. gherdán
gherdán/ghiordán s. n., pl. gherdáne/ghiordáne
GHERDÁN s. v. colan, colier, salbă, șirag.
gherd├ín (gherd├íne), s. n. ÔÇô ╚śirag de m─ârgele, de galbeni. ÔÇô Var. ghiordan. Mr. ghiurdane, megl. ghirdan. Tc. (per.) gerdan ÔÇ×g├«tÔÇŁ, gerdanlik ÔÇ×╚ÖiragÔÇŁ (╚śeineanu, II, 179; Lokotsch 575); cf. ngr. ╬│╬Á¤ü¤ä╬Č╬Ż╬╣, ╬│╬╣╬┐¤ü╬Ż¤ä╬Č╬Ż╬╣. Sec. XVII. ÔÇô Din rom. provine rut. gerdan (Miklosich, Wander., 15).
GHERDÁN ~e n. înv. Podoabă (de mărgele, de pietre scumpe etc.) purtată la gât de femei; salbă; colan; colier. [Var. ghiordan] /<turc. gerdan
gherdan (ghiordan) n. salb─â de m─ârg─âritare (cum purtau ├«nainte cocoanele ╚Öi azi ╚Ť─ârancele): cu gherdan cu flori frumoase POP. sipeturi pline cu ghiordanuri, cu cercei OD. [Turc. GHERDAN].
ghiordan n. V. gherdan: la gât avea un ghiordan de rubine FIL.
gherd├ín n., pl. e (turc. gerdan, g├«t, d. pers. gerdan, g├«t, gerdan-bend, salb─â, d. gerdiden, a ├«nv├«rti. V. gherdap). Vech─ş. Colier, salb─â. ÔÇô ╚śi ghirdan ╚Öi ghirdar; ├«n est gh─şordan (dup─â ngr. g─şord├íni. ╚ś─âin.). V. zgard─â.
gh─şord├ín, V. gherdan.
gherdan s. v. COLAN. COLIER. SALB─é. ╚śIRAG.
gherd├ín, gherdane, s.n. ÔÇô (├«nv.) Salb─â de m─ârgele, de galbeni. ÔÇô Din tc. gerdan ÔÇ×g├ótÔÇŁ, gerdanlik ÔÇ×╚ÖiragÔÇŁ (╚ś─âineanu, Scriban, DER, DEX, MDA).
gherd├ín, -e, (zg─ârdan), s.n. ÔÇô ╚śirag de m─ârgele, de galbeni. ÔÇô Din tc. gerdan ÔÇ×g├ótÔÇŁ, gerdanlik ÔÇ×╚ÖiragÔÇŁ (╚śeineanu cf. DER).

Ghiordan dex online | sinonim

Ghiordan definitie

Intrare: gherdan
gherdan substantiv neutru
ghiordan substantiv neutru