Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

12 defini╚Ťii pentru ghiontui

GHIONT├Ź, ghiontesc, vb. IV. Tranz. ╚Öi refl. recipr. A (-╚Öi) da ghion╚Ťi; a (se) ├«mbr├ónci. ÔÇô Din ghiont.
GHIONT├Ź, ghiontesc, vb. IV. Tranz. ╚Öi refl. recipr. A (-╚Öi) da ghion╚Ťi; a (se) ├«mbr├ónci. ÔÇô Din ghiont.
GHIONT├Ź, ghiontesc, vb. IV. Tranz. A da (cuiva) un ghiont (spre a-l ├«mbr├«nci sau a-i atrage aten╚Ťia); a ├«nghionti. Slujitorul de pe capr─â ghionti de ast─â dat─â cu cotul pe st─âp├«nul s─âu. SADOVEANU, F. J. 150. Petre nu-l mai putu r─âbda, deci ghiontindu-l c├«t ce putu cu cotul: P─âc─âtos n─ât├«ng! NEGRUZZI, S. I 84. ÔŚŐ Fig. ╚śi r├«sul ╚Öi c├«ntecul de pe d├«mb o ├«mpung ├«n inim─â ╚Öi-o ghiontesc. CAMILAR, T. 153. ÔŚŐ Refl. reciproc. Ghiontitu-ne-am unul pe altul, chicotind ├«n─âdu╚Öit. CREANG─é, A. 128. ÔÇô Variant─â: ghiontui, ghiontuiesc (ISPIRESCU, U. 58), vb. IV.
GHIONTU├Ź vb. IV v. ghionti.
ghiont├ş (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. ghiont├ęsc, imperf. 3 sg. ghionte├í; conj. prez. 3 s─â ghionte├ísc─â
ghiont├ş vb. (sil. ghion-), ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. ghiont├ęsc, imperf. 3 sg. ghionte├í; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. ghionte├ísc─â
GHIONT├Ź vb. v. ├«mbr├ónci.
A GHIONT├Ź ~├ęsc tranz. A lovi u╚Öor cu cotul sau cu pumnul (pentru a semnaliza ceva); a ├«mboldi. /Din ghiont
A SE GHIONT├Ź m─â ~├ęsc intranz. A face concomitent schimb de ghionturi (cu cineva). /Din ghiont
ghiontu├Č v. a da ghionturi.
gh─şont├ęsc v. tr. (d. gh─şont). Lovesc violent cu pumnu. Fac semn pe furi╚Ö cu pumnu. ÔÇô ╚śi gh─şontuiesc. ╚śi gh─şoldesc = ├«ngh─şoldesc.
GHIONTI vb. a (se) izbi, a (se) îmboldi, a (se) imbrînci, a (se) împinge, a (se) înghionti, (pop.) a (se) buși, (reg.) a (se) brînci, a (se) înghioldi, (prin Mold.) a (se) blendi, a (se) blendisi, a (se) dupăci, (prin Olt. și Ban.) a (se) popîndi. (Nu vă mai ~!)

Ghiontui dex online | sinonim

Ghiontui definitie

Intrare: ghionti
ghiontui verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a tranzitiv reflexiv reciproc
ghionti conjugarea a VI-a grupa a IV-a verb tranzitiv reflexiv reciproc