ghiontit definitie

17 definiții pentru ghiontit

GHIONTÍ, ghiontesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. A (-și) da ghionți; a (se) îmbrânci. – Din ghiont.
GHIONTÍT, ghiontituri, s. n. Faptul de a (se) ghionti. – V. ghionti.
GHIONTÍ, ghiontesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. A (-și) da ghionți; a (se) îmbrânci. – Din ghiont.
GHIONTÍT, ghiontituri, s. n. Faptul de a (se) ghionti. – V. ghionti.
GHIONTÍ, ghiontesc, vb. IV. Tranz. A da (cuiva) un ghiont (spre a-l îmbrînci sau a-i atrage atenția); a înghionti. Slujitorul de pe capră ghionti de astă dată cu cotul pe stăpînul său. SADOVEANU, F. J. 150. Petre nu-l mai putu răbda, deci ghiontindu-l cît ce putu cu cotul: Păcătos nătîng! NEGRUZZI, S. I 84. ◊ Fig. Și rîsul și cîntecul de pe dîmb o împung în inimă și-o ghiontesc. CAMILAR, T. 153. ◊ Refl. reciproc. Ghiontitu-ne-am unul pe altul, chicotind înădușit. CREANGĂ, A. 128. – Variantă: ghiontui, ghiontuiesc (ISPIRESCU, U. 58), vb. IV.
GHIONTÍT, -Ă, ghiontiți, -te, adj. Lovit cu pumnul, îmbrîncit. ◊ (Substantivat) Zicerea «pardon», talisman care închide gura ghiontiților. NEGRUZZI, S. I 38.
GHIONTUÍ vb. IV v. ghionti.
ghiontí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ghiontésc, imperf. 3 sg. ghionteá; conj. prez. 3 să ghionteáscă
ghiontít s. n., pl. ghiontíturi
ghiontí vb. (sil. ghion-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ghiontésc, imperf. 3 sg. ghionteá; conj. prez. 3 sg. și pl. ghionteáscă
ghiontít s. n. (sil. ghion-), pl. ghiontíturi
GHIONTÍ vb. v. îmbrânci.
A GHIONTÍ ~ésc tranz. A lovi ușor cu cotul sau cu pumnul (pentru a semnaliza ceva); a îmboldi. /Din ghiont
A SE GHIONTÍ mă ~ésc intranz. A face concomitent schimb de ghionturi (cu cineva). /Din ghiont
ghiontuì v. a da ghionturi.
ghĭontésc v. tr. (d. ghĭont). Lovesc violent cu pumnu. Fac semn pe furiș cu pumnu. – Și ghĭontuiesc. Și ghĭoldesc = înghĭoldesc.
GHIONTI vb. a (se) izbi, a (se) îmboldi, a (se) imbrînci, a (se) împinge, a (se) înghionti, (pop.) a (se) buși, (reg.) a (se) brînci, a (se) înghioldi, (prin Mold.) a (se) blendi, a (se) blendisi, a (se) dupăci, (prin Olt. și Ban.) a (se) popîndi. (Nu vă mai ~!)

ghiontit dex

Intrare: ghionti
ghiontui verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a tranzitiv reflexiv reciproc
ghionti conjugarea a VI-a grupa a IV-a verb tranzitiv reflexiv reciproc
Intrare: ghiontit (fapt)
ghiontit 2 s.n. substantiv neutru
Intrare: ghiontit (adj.)
ghiontit 1 adj. adjectiv