GHIONDÉR, ghiondere, s. n. Prăjină de care se servesc conducătorii micilor ambarcații, pentru a le pune în mișcare, împingînd cu ea în fundul unei ape puțin adînci; prăjină cu care se mînă peștele înspre plasă, în apele puțin adînci. Adunați... cîrlige, hîrlețe, lopeți, ghiondere... Ce găsiți. DAVIDOGLU, O. 85. Așa abat pescarii cu ghionderele crapii la plasă. SADOVEANU, V. F. 58. Călăuzul nostru a dezlegat luntrea din pripon; ne-am suit; și el ne-a împins o vreme cu ghionderul prin cărarea de trestii. id. N. F. 127. – Pronunțat: ghion-.