GHIONDÉR, ghiondere, s. n. Prăjină care servește pentru a pune în mișcare o ambarcațiune mică, împingând cu ea în fundul apelor puțin adânci, sau cu care se mână peștele spre plasă, cu care se construiesc gardurile pentru prinderea peștelui etc. – Din tc. gönder.

GHIONDÉR, ghiondere, s. n. Prăjină care servește pentru a pune în mișcare o ambarcație mică, împingând cu ea în fundul apelor puțin adânci, sau cu care se mână peștele spre plasă, cu care se construiesc gardurile pentru prinderea peștelui etc. – Din tc. gönder.

GHIONDÉR, ghiondere, s. n. Prăjină de care se servesc conducătorii micilor ambarcații, pentru a le pune în mișcare, împingînd cu ea în fundul unei ape puțin adînci; prăjină cu care se mînă peștele înspre plasă, în apele puțin adînci. Adunați... cîrlige, hîrlețe, lopeți, ghiondere... Ce găsiți. DAVIDOGLU, O. 85. Așa abat pescarii cu ghionderele crapii la plasă. SADOVEANU, V. F. 58. Călăuzul nostru a dezlegat luntrea din pripon; ne-am suit; și el ne-a împins o vreme cu ghionderul prin cărarea de trestii. id. N. F. 127. – Pronunțat: ghion-.

ghiondér (ghion-) s. n., pl. ghiondére

ghiondér s. n. (sil. ghion-), pl. ghiondére

ghiondér (ghiondére), s. n. – Prăjină. Tc. gönder (DAR).

GHIONDÉR ~e n. 1) Băț lung și gros folosit pentru a împinge bărcile în apele puțin adânci; opintitor. 2) Prăjină având diferite întrebuințări în pescărie (la mânarea peștilor spre plasă, la construirea gardurilor pentru prinderea peștilor etc.). /<turc. gönder

ghĭondér n., pl. e (turc. gönder). Dun. de jos. Sticĭ, prăjină de împins luntrea pe baltă. V. drughineață.