GHIOGÁR, ghiogari, s. m. Om care mînă vitele (cu o ghioagă). Niște ghiogari slăbănogi... izbeau în spinări, între țepușile coarnelor. CAMILAR, N. II 43. – Pronunțat: ghio-gar.

GHIOGÁR, ghiogari, s. m. (Reg.) Om care mână vitele (cu ghioaga). [Pr.: ghio-] – Din ghioagă + suf. -ar.

ghiogár (rar) (ghio-) s. m., pl. ghiogári

ghiogár s. m. (sil. ghio-), pl. ghiogári

GHIOGÁR ~i m. Persoană care mână vitele cu ghioaga. /ghioagă +suf. ~ar

ghĭogár m. Om armat c’o ghĭoagă. Fig. Iron. Om necivilizat. V. ghĭorlan.

ghiogar, ghiogari s. m. huligan; bătăuș.