ghiobéc (-curi), s. n. (Munt.) Veșmînt larg. Tc. göbek „buric” (Bogrea, Dacor., I, 276).

ghiobéc, ghiobécuri, s.n. (reg., înv.) putină de brânză.

ghiobec n. numele zăbunului (în Brăila). [Origină necunoscută].