Dicționare ale limbii române

25 definiții pentru general

GENERÁL1, generali, s. m. Denumire generică pentru gradele de ofițeri superioare gradului de colonel; persoană care are un astfel de grad. [Var.: ghenerár, ghinărár s. m.] – Din fr. général. Cf. rus. gheneral.
GHENERÁR s. m. v. general1.
GHINĂRÁR s. m. v. general1.
GENERÁL1, generali, s. m. Denumire generică pentru gradele de ofițeri superioare gradului de colonel; persoană care are un astfel de grad. [Var.: ghenerár, ghinărár s. m.] – Din fr. général. Cf. rus. gheneral.
GHENERÁR s. m. v. general1.
GHINĂRÁR s. m. v. general1.
GENERÁL1, generali, s. m. Grad în ierarhia militară superior gradului de ofițer (azi, în ordinea ierarhică: general-maior, general-locotenent, general-colonel, general de armată); persoană avînd acest grad. S-a arătat printr-o crăpătură a ușii o șapcă de general. CAMILAR, N. II 92. Generalul trecu prin fața frontului. BRĂESCU, V. A. 107. În trecerea sa prin principate, generalul Kisseleff studie istoria și situația generală a principatelor. BOLINTINEANU, O. 253. – Variante: (neobișnuit) generár (NEGRUZZI, S. I 115), (popular și familiar) ghenerál (CAMILAR, N. I 304, HODOȘ, P. P. 228), (învechit) ghenerár (GHICA, S. 15), (popular) ghinărár (COȘBUC, P. I 57, ALECSANDRI, T. 199, TEODORESCU, P. P. 174) s. m.
GENERÁR s. m. v. general1.
GHENERÁL s. m. v. general.
GHENERÁR s. m. v. general.
GHINĂRÁR s. m. v. general.
GHENERÁL, ghenerali, s. m. V. general1.
generál2 s. m., pl. generáli; abr. g-ral/gen.
generál de armátă s. m. + prep. + s. f.
generál s. m., pl. generáli
generál de armátă s. m. + prep. + s. f., pl. generáli de armátă
GENERAL DE BRIGÁDĂ s. (MIL.) (înv.) brigadier.
GENERÁL s.m. Cel mai mare grad în ierarhia militară; (p. ext.) șef al unei armate, comandant militar. ♦ Persoană care deține acest grad. [Cf. fr. général, rus. gheneral, germ. General].
GENERÁL1 s. m. 1. cel mai mare grad în ierarhia militară; (p. ext.) șef al unei armate, comandant militar. 2. superior al unui ordin religios. (< fr. général, rus. gheneral)
GENERÁL2 ~i m. Ofițer cu grad superior celui de colonel. * ~-maior ofițer cu grad superior celui de colonel și inferior celui de general-locotenent. ~-locotenent ofițer cu grad superior celui de general-maior și inferior celui de general-colonel. ~-colonel ofițer cu grad superior celui de general-locotenent și inferior celui de general de armată. ~ de armată ofițer cu grad superior celui de general-colonel. /<fr. général, germ. General
general m. comandant de brigadă, de divizie sau de corp de armată.
ghinărar m. pop. general. [Nemț. GENERAL: din terminologia militară austro-ungară].
ghinărár m. (rus. generál, ca căprar din capral). Pop. General, ofițer general.
GENERAL DE BRIGA s. (MIL.) (înv.) brigadier.
președínte-diréctor genéral s. m. Președinte care îndeplinește funcția de director general ◊ „Președintele-director general al societății producătoare de filme Gaumont, Jean Leduc, a înmânat «Legiunea de onoare» celebrei actrițe Michèle Morgan.” Cont. 14 III 69 p. 10. ◊ „Acuzatul principal J.V.R. președinte-director general al societății «Matesa» este pasibil [...] de o pedeapsă de 1290 ani închisoare.” Cont. 12 IV 74 p. 10 (din președinte + director general, după fr. président-directeur général; DMN 1966)

General dex online | sinonim

General definitie

Intrare: general (s.m.)
generar substantiv masculin admite vocativul
general 2 s.m. substantiv masculin admite vocativul
gheneral admite vocativul substantiv masculin
ghinărar substantiv masculin admite vocativul
ghenerar substantiv masculin admite vocativul