GHÍNĂ s.f. (Rar) Ghinion. [< fr. guigne].

GHÍNĂ s. f. ghinion. (< fr. guigne)

ghínă (ghíne), s. f. – Ghinion, nenoroc. Fr. guigne, cf. ngr. γϰίνια; ca ghinion, s. n. (nenoroc), din fr. guignon; der. ghinionist, s. m. (care nu are noroc).

ghină s. f. sg. (înv.) ghinion, neșansă