Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

15 defini╚Ťii pentru ghintuit

GHINTU├Ź, ghintuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A prevedea cu ghinturi (1) ╚Ťeava unei arme de foc, a executa ghinturi la o ╚Ťeav─â a unei arme de foc. 2. A fereca cu ghinturi (2) un buzdugan, o ghioag─â etc. ÔÇô Ghint + suf. -ui.
GHINTU├ŹT1, ghintuituri, s. n. Faptul de a ghintui. ÔÇô V. ghintui.
GHINTU├ŹT2, -─é, ghintui╚Ťi, -te, adj. Care are ghinturi, prev─âzut cu ghinturi. ÔÇô V. ghintui.
GHINTU├Ź, ghintuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A prevedea cu ghinturi (1) ╚Ťeava unei arme de foc, a executa ghinturi la o ╚Ťeav─â a unei arme de foc. 2. A fereca (1) cu ghinturi (2) un buzdugan, o ghioag─â etc. ÔÇô Ghint + suf. -ui.
GHINTU├ŹT1, ghintuituri, s. n. Faptul de a ghintui. ÔÇô V. ghintui.
GHINTU├ŹT2, -─é, ghintui╚Ťi, -te, adj. Care are ghinturi, prev─âzut cu ghinturi. ÔÇô V. ghintui.
GHINTU├Ź, ghintuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A t─âia ghinturi ├«n partea interioar─â a unei ╚Ťevi de arm─â de foc. 2. A fereca (un buzdugan, o ghioag─â etc.) cu ghinturi (2). [Ghioagele] erau sup╚Ťiri ├«n m─ânuchi, groase ╚Öi ghintuite cu cuie la cap─âtul opus. HASDEU, la TDRG.
GHINTU├ŹT, -─é, ghintui╚Ťi, -te, adj. 1. (Despre ╚Ťeava unor arme de foc) Cu ghinturi (1). Sosir─â-n sf├«r╚Öit ├«n Bucure╚Öti ginerii greci. Unul... purt├«nd... la br├«u dou─â lungi pistoale ghintuite. ODOBESCU, S. I 132. Pu╚Öc─â lung─â, ghintuit─â, Din r─âzboaie dob├«ndit─â. BOLLIAC, O. 183. Moartea de ╚Ötire s─â-i ╚Ötie, C─â mi-e flinta ghintuit─â ╚śi-mi e m├«na o╚Ťetit─â. JARN├ŹK-B├ÄRSEANU, D. 506. 2. (Despre o ghioag─â, o m─âciuc─â etc.) Ferecat, b─âtut cu ghinturi (2), ╚Ťintuit. Dup─â ce ╚Öi-au cules lemnele (= m─âciucile) ghintuite, feciorii au desc─âlecat ╚Öi au p─âlit pe du╚Ömanul lor p├«n─â ce l-au v─âzut ├«ntins ╚Öi neclintit, r├«njindu-le. SADOVEANU, N. P. 166.
ghintu├ş (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. ghintui├ęsc, imperf. 3 sg. ghintui├í; conj. prez. 3 s─â ghintui├ísc─â
ghintu├şt s. n., pl. ghintu├şturi
ghintu├ş vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. ghintui├ęsc, imperf. 3 sg. ghintui├í; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. ghintui├ísc─â
ghintu├şt s. n., pl. ghintu├şturi
A GHINTU├Ź ~i├ęsc tranz. 1) (╚Ťevi ale armelor de foc) A ├«nzestra cu ghinturi. 2) (arme albe) A fereca cu ghinturi. /ghint + suf. ~ui
ghintuit a. 1. cu ╚Ťeava scobit─â pe din─âuntru spre a bate departe: durd─â ghintuit─â POP.; 2. b─âtut cu cuie, ╚Ťintuit: ghioag─â ghintuit─â. [V. ghint].
ghintu─ş├ęsc v. tr. (d. ghint; pol. gwintowa─ç). ├Änzestrez cu ghintur─ş: pu╚Öc─â ghintuit─â.

Ghintuit dex online | sinonim

Ghintuit definitie

Intrare: ghintui
ghintui conjugarea a VI-a grupa a IV-a verb tranzitiv
Intrare: ghintuit (fapt)
ghintuit 2 s.n. substantiv neutru
Intrare: ghintuit (adj.)
ghintuit 1 adj. adjectiv