Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

18 defini╚Ťii pentru ghint

GHINT, ghinturi, s. n. 1. ╚śan╚Ť ├«n form─â de spiral─â, f─âcut pe suprafa╚Ťa interioar─â a ╚Ťevii unor arme de foc, pentru a imprima proiectilului o mi╚Öcare de rota╚Ťie necesar─â men╚Ťinerii stabilit─â╚Ťii acestuia pe o traiectorie dat─â. 2. Cui sau piron cu cap─âtul lat ╚Öi proeminent. ÔÇô Din pol. gwint, ucr. gvint.
GHIN╚Ü, ghin╚Ťuri, s. n. Unealt─â de cizm─ârie cu ajutorul c─âreia se l─ârge╚Öte ├«nc─âl╚Ť─âmintea. ÔÇô Et. nec.
GHINT, ghinturi, s. n. 1. ╚śan╚Ť ├«n form─â de spiral─â, f─âcut pe suprafa╚Ťa interioar─â a ╚Ťevii unor arme de foc, pentru a imprima proiectilului o mi╚Öcare de rota╚Ťie necesar─â men╚Ťinerii stabilit─â╚Ťii acestuia pe o traiectorie dat─â. 2. Cui sau piron cu cap─âtul lat ╚Öi proeminent. ÔÇô Din pol. gwint, ucr. gvint.
GHIN╚Ü, ghin╚Ťuri, s. n. Unealt─â de cizm─ârie cu ajutorul c─âreia se l─ârge╚Öte ├«nc─âl╚Ť─âmintea. ÔÇô Et. nec.
GHINT, ghinturi, s. n. 1. (Tehn.; mai ales la pl.) ╚śan╚Ť s─âpat ├«n form─â de elice ├«n peretele interior al ╚Ťevii unei arme de foc, pentru a imprima proiectilului o mi╚Öcare de rota╚Ťie necesar─â men╚Ťinerii stabilit─â╚Ťii acestuia pe traiectorie. 2. Cui de fier, cu cap─âtul lat ╚Öi bulbucat.
GHIN╚Ü, ghin╚Ťuri, s. n. Unealt─â de cizm─ârie cu ajutorul c─âreia se l─ârge╚Öte ├«nc─âl╚Ť─âmintea. Ace, sule, cle╚Öte, pil─â, ciocan, ghin╚Ť... tot ce trebuie unui ciubotar. CREANG─é, A. 81.
ghint s. n., pl. gh├şnturi
ghin╚Ť s. n., pl. gh├şn╚Ťuri
ghint s. n., pl. gh├şnturi
ghin╚Ť s. n., pl. gh├şn╚Ťuri
GHINT ~uri n. 1) ╚ś─ân╚Ťule╚Ť elicoidal pe partea interioar─â a ╚Ťevii unei arme de foc, menit s─â-i dea proiectilului o mi╚Öcare de rota╚Ťie. 2) Cui de metal cu g─âm─âlie mare ╚Öi bombat─â. /<pol. gwint, ucr. gvint
GHINȚ ~uri n. Unealtă de cizmărie cu care se lărgește cizma. /Orig. nec.
ghin╚Ť, gh├şn╚Ťuri, s.n. (reg.) 1. unealt─â de l─ârgit gheata. 2. nod de s├ónge ├«nchegat de r─âceal─â ├«n corp.
ghint n. scobitur─â ├«n─âuntrul unei arme de foc. [Rut. GVINT (din nem╚Ť. Gewinde)]. V. ghivint.
ghin╚Ť n. Mold. lemnul de care se serv─â cismarul spre a l─ârgi cisma: cle╚Öte, pil─â, ciocan, ghin╚Ť CR. [Origin─â necunoscut─â].
ghint n., pl. ur─ş (pol. gwint, rut. gvint. V. ghivent). Pl. ╚ś─ân╚Ťule╚Ťele spiralate din ╚Ťeava une─ş arme. Piron scurt ╚Öi gros cu g─âm─âlia mare (nit).
1) ghin╚Ť n., pl. ur─ş. Pl. Ghindur─ş multe ╚Öi mic─ş care se fac pe la g├«t, m├«n─ş ╚Öi pic─şoare c├«nd e╚Öt─ş r─âcit. ÔÇô Din pl. ghin╚Ťur─ş, exist─â ╚Öi un sing. ghin╚Ťur─â, pl. ─ş.
2) ghin╚Ť n., pl. ur─ş. Nord. O unealt─â de lemn cu care cizmaru l─ârge╚Öte ghetele.

Ghint dex online | sinonim

Ghint definitie

Intrare: ghint
ghint substantiv neutru
Intrare: ghin╚Ť
ghin╚Ť substantiv neutru