ghint definitie

2 intrări

18 definiții pentru ghint

GHINT, ghinturi, s. n. 1. Șanț în formă de spirală, făcut pe suprafața interioară a țevii unor arme de foc, pentru a imprima proiectilului o mișcare de rotație necesară menținerii stabilității acestuia pe o traiectorie dată. 2. Cui sau piron cu capătul lat și proeminent. – Din pol. gwint, ucr. gvint.
GHINȚ, ghințuri, s. n. Unealtă de cizmărie cu ajutorul căreia se lărgește încălțămintea. – Et. nec.
GHINT, ghinturi, s. n. 1. Șanț în formă de spirală, făcut pe suprafața interioară a țevii unor arme de foc, pentru a imprima proiectilului o mișcare de rotație necesară menținerii stabilității acestuia pe o traiectorie dată. 2. Cui sau piron cu capătul lat și proeminent. – Din pol. gwint, ucr. gvint.
GHINȚ, ghințuri, s. n. Unealtă de cizmărie cu ajutorul căreia se lărgește încălțămintea. – Et. nec.
GHINT, ghinturi, s. n. 1. (Tehn.; mai ales la pl.) Șanț săpat în formă de elice în peretele interior al țevii unei arme de foc, pentru a imprima proiectilului o mișcare de rotație necesară menținerii stabilității acestuia pe traiectorie. 2. Cui de fier, cu capătul lat și bulbucat.
GHINȚ, ghințuri, s. n. Unealtă de cizmărie cu ajutorul căreia se lărgește încălțămintea. Ace, sule, clește, pilă, ciocan, ghinț... tot ce trebuie unui ciubotar. CREANGĂ, A. 81.
ghint s. n., pl. ghínturi
ghinț s. n., pl. ghínțuri
ghint s. n., pl. ghínturi
ghinț s. n., pl. ghínțuri
GHINT ~uri n. 1) Șănțuleț elicoidal pe partea interioară a țevii unei arme de foc, menit să-i dea proiectilului o mișcare de rotație. 2) Cui de metal cu gămălie mare și bombată. /<pol. gwint, ucr. gvint
GHINȚ ~uri n. Unealtă de cizmărie cu care se lărgește cizma. /Orig. nec.
ghinț, ghínțuri, s.n. (reg.) 1. unealtă de lărgit gheata. 2. nod de sânge închegat de răceală în corp.
ghint n. scobitură înăuntrul unei arme de foc. [Rut. GVINT (din nemț. Gewinde)]. V. ghivint.
ghinț n. Mold. lemnul de care se servă cismarul spre a lărgi cisma: clește, pilă, ciocan, ghinț CR. [Origină necunoscută].
ghint n., pl. urĭ (pol. gwint, rut. gvint. V. ghivent). Pl. Șănțulețele spiralate din țeava uneĭ arme. Piron scurt și gros cu gămălia mare (nit).
1) ghinț n., pl. urĭ. Pl. Ghindurĭ multe și micĭ care se fac pe la gît, mînĭ și picĭoare cînd eștĭ răcit. – Din pl. ghințurĭ, există și un sing. ghințură, pl. ĭ.
2) ghinț n., pl. urĭ. Nord. O unealtă de lemn cu care cizmaru lărgește ghetele.

ghint dex

Intrare: ghint
ghint substantiv neutru
Intrare: ghinț
ghinț substantiv neutru