ghinion definitie

12 definiții pentru ghinion

GHINIÓN, ghinioane, s. n. Întâmplare, conjunctură nefavorabilă pentru cineva; nenoroc, neșansă. [Pr.: -ni-on] – Din fr. guignon.
GHINIÓN, ghinioane, s. n. Întâmplare, conjunctură nefavorabilă pentru cineva; nenoroc, neșansă. [Pr.: -ni-on] – Din fr. guignon.
GHINIÓN, ghinioane, s. n. Întîmplare, conjunctură nefavorabilă; nenoroc, neșansă. Nu se pavează... – Ba da. Poate... la anul. – Ghinionul meu! Am venit cu un an prea devreme. SEBASTIAN, T. 258. – Pronunțat: -ni-on.
ghinión (-ni-on) s. n., pl. ghinioáne
ghinión s. n. (sil. -ni-on), pl. ghinioáne
GHINIÓN s. nenoroc, neșansă, (înv.) ursuzlâc. (A avut ~.)
Ghinion ≠ noroc, șansă
GHINIÓN s.n. Nenoroc, neșansă. [Pron. -ni-on, pl. -oane, -onuri. / < fr. guignon].
GHINIÓN s. n. întâmplare, conjunctură nefavorabilă; nenoroc, neșansă; ghină. (< fr. guignon)
GHINIÓN ~oáne n. Întâmplare sau concurs de împrejurări nefavorabile; lipsă de noroc; nenoroc; nonșansă; neșansă. /<fr. guignon
*ghinión n., pl. oane (fr. guignon. Pin urmare, în limba rom., în ale căreĭ dialecte există gn francez, nu se poate zice de cît ghiñon, ca coñac, cañotă). Barb. Fam. Nenoroc (la joc ș. a.).
GHINION s. nenoroc, neșansă, (înv.) ursuzlîc. (A avut ~.)

ghinion dex

Intrare: ghinion
ghinion 1 pl. -e substantiv neutru
  • silabisire: ghi-ni-on
ghinion 2 pl. -uri substantiv neutru