ghindură definitie

13 definiții pentru ghindură

GHÍNDURĂ, ghinduri, s. f. (Pop.) Ganglion; umflătură mică (de natură patologică). – Lat. glandula.
GHÍNDURĂ, ghinduri, s. f. (Pop.) Ganglion; umflătură mică (de natură patologică). – Lat. glandula.
GHÍNDURĂ, ghinduri, s. f. (Popular, mai ales la pl.) Ganglion; glandă.
ghíndură (pop.) s. f., g.-d. art. ghíndurii; pl. ghínduri
ghíndură s. f., g.-d. art. ghíndurii; pl. ghínduri
GHÍNDURĂ s. v. amigdală, ganglion, glandulă.
ghíndură (ghínduri), s. f. – Ganglion, umflătură. – Mr., megl. gl’indură. Lat. glandŭla (Pușcariu 715; Candrea-Dens., 742; REW 3777; DAR), cf. alb. gjëndërë (Pușcariu, Lr., 266). – Der. ghinduros, adj. (umflat, cu ganglioni), pe care Pușcariu 717 și Candrea-Dens., 743 îl derivă direct din lat. glandŭlŏsus. – Din rom. provine sb. glindura (Candrea, Elementele, 408).
GHÍNDURĂ ~i f. pop. Umflătură mică. /<lat. glandula
ghindură f. glandă, în special murele gâtului. [Lat. GLANDULA].
ghíndură f., pl. ĭ (lat. glándula, dim. d. glans, glandis, ghindă; it. ghiándola). Glandă, glandulă. Pl. Amigdale.
ghindură s. v. AMIGDALĂ. GANGLION. GLANDULĂ.
ghíndură, ghinduri, s.n. – Nod, umflătură. – Lat. glandula „ghindă, amigdale” (Pușcariu, CDDE, DA, cf. DER; DEX, MDA). Cuv. rom. > srb. glindura (Candrea, cf. DER).
ghíndură, -i, s.n. – Nod. – Lat. glandura (Felecan 2011).

ghindură dex

Intrare: ghindură
ghindură substantiv feminin