ghindar definitie

11 definiții pentru ghindar

GHINDÁR, ghindari, s. m. (Bot.; reg.) Stejar. – Ghindă + suf. -ar.
GHINDÁR, ghindari, s. m. (Bot.; reg.) Stejar. – Ghindă + suf. -ar.
GHINDÁR, ghindari, s. m. (Munt., rar) Stejar. Țăranul nostru... Începu să sluțească pădurea cea bătrînă. Tufani, palteni, ghindari se îngroziră foarte. ALEXANDRESCU, M. 294.
ghindár (reg.) s. m., pl. ghindári
ghindár s. m., pl. ghindári
GHINDÁR s. v. gaiță, stejar.
GHINDÁR ~i m. rar Arbore cu tulpina înaltă și groasă, având scoarța adânc brăzdată, coroană larg ramificată, frunze neregulat crestate, fructul-ghindă și lemn foarte dur, întrebuințat în industrie și pentru construcții; stejar. /ghindă + suf. ~ar
ghindar m. 1. Bot. stejar (GR. AL.); 2. Zool. Buc. gaiță. [Lat. GLANDARIUS].
1) gáiță f., pl. e (var. din gáliță [care vsl. înseamnă „ceŭcă”, o pasăre înrudită cu gaița] supt infl. luĭ gaĭ, negru. Înrudite: alb. galĭa, corb, și ngr. gáila, gaiță). Un fel de coțofană cafenie (gárrulus glandarius), cu pene albastre pestrițe la aripĭ și care se deprinde să articuleze sunete (se numește și ghindar). Fig. Persoană vorbăreață și cicălitoare. Gaiță de munte, o pasăre numită și alunar (nucifraga caryocatáctes).
ghindár m. (d. ghindă). Munt. Rar. Stejar. Bucov. Gaiță (gárrulus glandulárius).
ghindar s. v. GAIȚĂ. STEJAR.

ghindar dex

Intrare: ghindar
ghindar substantiv masculin