Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

14 defini╚Ťii pentru ghin

GHIN, ghinuri, s. n. 1. Dalt─â cu t─âi╚Ö semicircular, folosit─â de dogari ╚Öi rotari. 2. Cu╚Ťit cu lama curbat─â ├«n form─â de unghie, cu care se ciople╚Öte lemnul (├«n timpul sculpt─ârii lui). 3. Cazma ├«ndoit─â pe am├óndou─â laturile. ÔÇô Et. nec.
GHIN, ghinuri, s. n. 1. Dalt─â cu t─âi╚Ö semicircular, folosit─â de dogari ╚Öi rotari. 2. Cu╚Ťit cu lama curbat─â ├«n form─â de unghie, cu care se ciople╚Öte lemnul (├«n timpul sculpt─ârii lui). 3. Cazma ├«ndoit─â pe am├óndou─â laturile. ÔÇô Et. nec.
GHIN, ghinuri, s. n. 1. Unealt─â de dulgherie ╚Öi de rot─ârie, ├«n form─â de dalt─â cu t─âi╚Ö semicircular. 2. Cu╚Ťit cu t─âi╚Ö ├«n form─â de unghie, cu care se fac s─âp─âturi ├«n lemn. 3. Cazma ├«ndoit─â ├«n am├«ndou─â p─âr╚Ťile laterale.
ghin s. n., pl. gh├şnuri
ghin s. n., pl. gh├şnuri
GHIN s. (TEHN.) 1. (reg.) scoab─â. (~ al rotarului, dulgherului.) 2. semen. (~ pentru t─âierea copcilor ├«n ghea╚Ť─â.)
ghin (gh├şnuri), s. n. ÔÇô 1. Sap─â, cazma. ÔÇô 2. Dalt─â. Origine incert─â, dar probabil expresiv─â. Pare p├«n─â la un punct forma╚Ťie paralel─â lui cioc; este identic─â lui gin, s. n. (burghiu, sfredel). ÔÇô Der. ghin─ârar, s. n. (dalt─â); ghin╚Ť, s. n. (calapod, form─â), numit astfel probabil datorit─â v├«rfului s─âu, cf. cioc; ghinui, vb. (Trans., a ciopli cu tesla); ghionoi, s. n. (t├«rn─âcop); ghionoaie, s. f. (cioc─ânitoare, Picus maior, Picus minor), cf. cel─âlalt nume, cioc─ânitoare, de la ciocan (identitatea cu ghionoi ÔÇ×t├«rn─âcopÔÇŁ, de╚Öi evident─â ╚Öi semnalat─â ├«nc─â de c─âtre Hasdeu, Cuv. din B─âtr├«ni, I, 282, nu a fost admis─â; dup─â Tiktin, aflat ├«n leg─âtur─â cu gaur─â; Cihac, I, 119, se g├«nde╚Öte la sl. ┼żl┼şt┼ş ÔÇ×blondÔÇŁ, sb., cr. ┼żunja ÔÇ×blondÔÇŁ; Philippide, II, 714 propune o leg─âtur─â cu alb. gjon ÔÇ×cucuveaÔÇŁ; cf. DAR ╚Öi Pu╚Öcariu, Lr., 265; DAR se g├«nde╚Öte la posibilitatea unei r─âd─âcini expresive, dar se refer─â mai cur├«nd la inten╚Ťia de a reproduce strig─âtul p─âs─ârii; iar dup─â Scriban, trebuie plecat de la vioi ÔÇ×agerÔÇŁ; nici una din aceste sugestii nu este conving─âtoare); ghiont, s. n. (br├«nci, lovitur─â cu cotul); (├«n)ghionti, vb. (a ├«mpinge; a da ghionturi, a da pumni); ghiontuial─â, s. f. (ghiont); ghiold, s. n. (ghiont), pare a rezulta dintr-o ├«ncruci╚Öare a lui ghiont cu bold (DAR); (├«n)ghioldi, vb. (a ├«mpinge); ghioldi╚Ö, adv. (piezi╚Ö).
GHIN ~uri n. 1) Dalt─â cu lama semicircular─â, folosit─â ├«n rot─ârie. 2) Cu╚Ťit cu lama curbat─â cu care se scobe╚Öte lemnul. 3) H├órle╚Ť cu p─âr╚Ťile laterale ├«ndoite. /Orig. nec.
ghin n. cazma ├«ndoit─â de ambele p─âr╚Ťi laterale (la dulgheri, dogari ╚Öi rotari). [Origin─â necunoscut─â].
ghin ╚Öi gin n., pl. ur─ş (cp. cu ghiono─ş). Raz (de scos bolovani─ş din pavaj). R─âzu╚Ö, dalt─â cu t─â─şu╚Öu curb de scobit or─ş de netezit. Un fel de lop─â╚Ťic─â (la Dun. de jos ╚Öi ghen) cu care pescari─ş scurm─â p─âm├«ntu c─âut├«nd r├«me (cea cu care scot vetric─ş de supt ap─â e o lop─â╚Ťic─â cu laturile curbe pus─â ├«n v├«rfu une─ş pr─âjin─ş).
1) gin, V. ghin.
GHIN s. (TEHN.) 1. (reg.) scoab─â. (~ al rotarului, dulgherului.) 2. semen. (~ pentru t─âierea copcilor ├«n ghea╚Ť─â.)
ghin, ghinuri, s.n. ÔÇô 1. Dalt─â cu t─âi╚Öul rotund, cu care se realizeaz─â ornamentele pe obiectele din lemn (Nistor, 1977). 2. Ornament folosit ├«n decorarea por╚Ťilor maramure╚Öene (Bil╚Ťiu, 2010). ÔÇô Et. nec. (DEX, MDA); crea╚Ťie expresiv─â (DER).
ghin, ghinuri, s.n. ÔÇô Dalt─â cu t─âi╚Öul rotund, cu care se realizeaz─â ornamentele pe obiectele din lemn (Nistor 1977; Felecan 1983). ÔÇô Et. nec. (MDA).

Ghin dex online | sinonim

Ghin definitie

Intrare: ghin
ghin substantiv neutru