GHIMPÓS, -OÁSĂ, ghimpoși, -oase, adj. 1. Cu ghimpi; țepos, spinos. 2. Fig. (Rar) Sarcastic, caustic, ironic. – Ghimpe + suf. -os.

GHIMPÓS, -OÁSĂ, ghimpoși, -oase, adj. 1. Cu ghimpi; țepos, spinos. 2. Fig. (Rar) Sarcastic, caustic, ironic. – Ghimpe + suf. -os.

GHIMPÓS, -OÁSĂ, ghimpoși, -oase, adj. 1. (Despre unele plante) Cu ghimpi; spinos. Din treacăt, ici și colo, să culegi... Un buchet de flori orfane și calice, Lung în coadă și ghimpos și cu țărînă. TOPÎRCEANU, B. 44. 2. (Despre arici) Țepos. Toate lighioanele, pînă și cîrtițele orbețe și aricii ghimpoși... i se arătau. ODOBESCU, S. III 185. 3. Fig. Înțepător, sarcastic, ironic. O, muză, este vreme să-ți schimbi ghimposul stil, Să nu mai scrii tot satiri, căci mulți nu te iubesc. NEGRUZZI, S. II 213. 4. Fig. Greu, aspru, plin de suferințe. Tristarea-mi e repaos și ea mi-a căzut parte Din mîna ce viața ghimpoasă mi-a ursit. ALEXANDREASCU, P. 23.

ghimpós adj. m., pl. ghimpóși; f. ghimpoásă, pl. ghimpoáse

!porc-ghimpós (rozător) s. m., pl. porci-ghimpóși

ghimpós adj. m., pl. ghimpóși; f. sg. ghimpoásă, pl. ghimpoáse

porc-ghimpós s. m.

GHIMPÓS adj. v. spinos.

GHIMPÓS ~oásă (~óși, ~oáse) 1) (despre plante) Care are (mulți) ghimpi; cu (mulți) ghimpi; țepos; spinos. 2) fig. (despre vorbe, glume etc.) Care jignește puternic. 3): Porc-~ (sau spinos) v. PORC. /ghimpe + suf. ~os

ghimpos a. plin de ghimpi.

ghimpós, -oásă adj. (d. ghimpe). Cu ghimpĭ, țepos: ariciu e ghimpos. Fig. Hursuz, supărăcĭos, irascibil, colțos: om ghimpos. V. înghimpos, bosunflat, zbîrlit.

GHIMPOS adj. mărăcinos, spinos, țepos, (pop.) înghimpat, (înv.) ciulinos, scăios. (Plante ~; terenuri ~.)