Dicționare ale limbii române

12 definiții pentru ghimie

GHIMÍE, ghimii, s. f. (Înv.) Corabie (mică). – Din tc. gemi.
GHIMÍE, ghimii, s. f. (Înv.) Corabie (mică). – Din tc. gemi.
GHIMÍE, ghimii, s. f. (Învechit și arhaizant) Corabie mică. Ghimia asta, în fundul căreia zacem, este cu adevărat ghimia ispășirii noastre. CAMIL PETRESCU, B. 176. Pe luciul Dunării se ivi o ghimie cu pînzele umflate. ALECSANDRI, la TDRG. – Variantă: gimíe (BOLINTINEANU, O. 264) s. f.
GIMÍE s. f. v. ghimie.
GIMÍE, gimii, s. f. V. ghimie.
ghimíe (înv.) s. f., art. ghimía, g.-d. art. ghimíei; pl. ghimíi, art. ghimíile
ghimíe s. f., art. ghimía, g.-d. art. ghimíei; pl. ghimíi, art. ghimíile
GHIMÍE s. v. corabie.
ghimíe (ghimíi), s. f. – Corabie, navă. Tc. gemi (Șeineanu, III, 56; Lokotsch 709), cf. alb. gemi, bg. semiĭa. Sec. XVIII, înv.Der. ghimigiu, s. m. (înv., marinar), din tc. gemici.
ghimie f. șalupă: pe luciul Dunării se ivi o ghimie AL. [Turc. GHEMI].
ghimíe f. (turc. gemi, vas, corabie; sîrb. bg. gemiĭa, ung. gémia). Vechĭ. Corăbioară.
ghimie s. v. CORABIE.

Ghimie dex online | sinonim

Ghimie definitie

Intrare: ghimie
ghimie substantiv feminin
gimie substantiv feminin