Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

12 defini╚Ťii pentru ghimie

GHIM├ŹE, ghimii, s. f. (├Änv.) Corabie (mic─â). ÔÇô Din tc. gemi.
GHIM├ŹE, ghimii, s. f. (├Änv.) Corabie (mic─â). ÔÇô Din tc. gemi.
GHIM├ŹE, ghimii, s. f. (├Änvechit ╚Öi arhaizant) Corabie mic─â. Ghimia asta, ├«n fundul c─âreia zacem, este cu adev─ârat ghimia isp─â╚Öirii noastre. CAMIL PETRESCU, B. 176. Pe luciul Dun─ârii se ivi o ghimie cu p├«nzele umflate. ALECSANDRI, la TDRG. ÔÇô Variant─â: gim├şe (BOLINTINEANU, O. 264) s. f.
GIM├ŹE s. f. v. ghimie.
GIM├ŹE, gimii, s. f. V. ghimie.
ghim├şe (├«nv.) s. f., art. ghim├şa, g.-d. art. ghim├şei; pl. ghim├şi, art. ghim├şile
ghim├şe s. f., art. ghim├şa, g.-d. art. ghim├şei; pl. ghim├şi, art. ghim├şile
GHIM├ŹE s. v. corabie.
ghim├şe (ghim├şi), s. f. ÔÇô Corabie, nav─â. Tc. gemi (╚śeineanu, III, 56; Lokotsch 709), cf. alb. gemi, bg. semi─şa. Sec. XVIII, ├«nv. ÔÇô Der. ghimigiu, s. m. (├«nv., marinar), din tc. gemici.
ghimie f. șalupă: pe luciul Dunării se ivi o ghimie AL. [Turc. GHEMI].
ghim├şe f. (turc. gemi, vas, corabie; s├«rb. bg. gemi─şa, ung. g├ęmia). Vech─ş. Cor─âbioar─â.
ghimie s. v. CORABIE.

Ghimie dex online | sinonim

Ghimie definitie

Intrare: ghimie
ghimie substantiv feminin
gimie substantiv feminin