Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

21 defini╚Ťii pentru ghilotin─â

GHILOTIN├ü, ghilotinez, vb. I. Tranz. A executa pe cineva prin decapitare cu ghilotina. ÔÇô Din fr. guillotiner.
GHILOT├ŹN─é, ghilotine, s. f. 1. Instrument de execu╚Ťie a celor condamna╚Ťi la moarte prin decapitare. ÔÖŽ Pedeaps─â cu moartea prin ghilotinare. 2. Instrument prev─âzut cu o lam─â ascu╚Ťit─â, care serve╚Öte la t─âierea foilor de tabl─â, de carton, de h├órtie etc. ÔÇô Din fr. guillotine.
GHILOTIN├ü, ghilotinez, vb. I. Tranz. A executa pe cineva prin decapitare cu ghilotina. ÔÇô Din fr. guillotiner.
GHILOT├ŹN─é, ghilotine, s. f. 1. Instrument de execu╚Ťie a celor condamna╚Ťi la moarte prin decapitare. ÔÖŽ Pedeaps─â cu moartea prin ghilotinare. 2. Instrument prev─âzut cu o lam─â ascu╚Ťit─â, care serve╚Öte la t─âierea foilor de tabl─â, de carton, de h├órtie etc. ÔÇô Din fr. guillotine.
GHILOTINÁ, ghilotinez, vb. I. Tranz. A executa cu ghilotina. Crezi că e în interesul Republicii ca el să fie ghilotinat? CAMIL PETRESCU, T. II 572.
GHILOT├ŹN─é, ghilotine, s. f. Instrument de execu╚Ťie prin decapitare, folosit prima oar─â ├«n Fran╚Ťa. Ma╚Öina era de m├«n─â, limit├«ndu-se la un cu╚Ťit ca de ghilotin─â. PAS, Z. I 274. Asta-i grav... ├Änseamn─â c─â mergem cu to╚Ťii la ghilotin─â. CAMIL PETRESCU, T. II 471. ÔŚŐ Fig. Colonelul scotoci buzun─ârile tunicei, c─âut├«nd briceagul cu mica ghilotin─â de o╚Ťel pentru t─âiat v├«rful ╚Ťig─ârei. C. PETRESCU, ├Ä. I 3.
ghilotiná (a ~) vb., ind. prez. 3 ghilotineáză
ghilot├şn─â s. f., g.-d. art. ghilot├şnei; pl. ghilot├şne
ghilotin├í vb., ind. prez. 1 sg. ghilotin├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. ghilotine├íz─â
ghilot├şn─â s. f., g.-d. art. ghilot├şnei; pl. ghilot├şne
GHILOTINÁ vb. I. tr. A executa cu ghilotina. [< fr. guillotiner].
GHILOT├ŹN─é s.f. 1. Instrument de decapitare, const├ónd dintr-un cu╚Ťit care alunec─â pe dou─â ghidaje peste g├ótul celui condamnat. 2. (Poligr.) Ma╚Öin─â de t─âiat h├órtia. [< fr. guillotine, cf. Guillotin ÔÇô medic francez].
GHILOTINÁ vb. tr. a executa cu ghilotina. (< fr. guillotiner)
GHILOT├ŹN─é s. f. 1. instrument de decapitare dintr-un cu╚Ťit care alunec─â pe dou─â ghidaje peste g├ótul celui condamnat. 2. (poligr.) ma╚Öin─â de t─âiat h├órtia. ÔŚŐ foarfece pentru t─âiat foi de tabl─â. (< fr. guillotine)
A GHILOTIN├ü ~├ęz tranz. (condamna╚Ťi la moarte) A executa decapit├ónd cu ghilotina. /<fr. guillotiner
GHILOT├ŹN─é ~e f. ist. 1) Instrument de execu╚Ťie prin decapitare a celor condamna╚Ťi la moarte. 2) tehn. Ma╚Öin─â prev─âzut─â cu un dispozitiv pentru t─âiat diferite materiale (h├órtie, pl─âci metalice etc.). /<fr. guillotine
ghilotinà v. a tăia capul cu ghilotina.
ghilotin─â f. instrument pentru decapitare, compus dintrÔÇÖun sat├ór triunghiular de o╚Ťel, ce alunec─â ├«ntre dou─â scobituri (= fr. guillotine).
*ghilot├şn─â f., pl. e (fr. guillotine, pron. ghi─şotin, d. numele mediculu─ş Guillotin). Un aparat de decapitat condamna╚Ťi─ş, compus dintrÔÇÖun sat├«r care alunec─â vertical (├«n chepeng) ├«ntre do─ş st├«lp─ş. ÔÇô La 1789, medicu Guillotin propuse acest aparat cu scop s─â suprime chinurile condamna╚Ťilor, imit├«ndu-─ş pe Italien─ş, care o ├«ntrebuin╚Ťa┼ş de mult. Alt medic, Louis, o perfec╚Ťion─â, ╚Öi de ace─şa sÔÇÖa ╚Öi numit la ├«nceput ├«n Francia louisette. Totu╚Ö─ş, numele de guillotine a persistat. ─şa a func╚Ťionat ├«nt├«─şa oar─â la 23 April 1789 ╚Öi se ├«ntrebuin╚Ťeaz─â ╚Öi ast─âz─ş.
*ghilotin├ęz v. tr. (fr. guillotiner). Decapitez cu ghilotina.
GHILOT├ŹN─é (< fr.) s. f. 1. Instrument de execu╚Ťie a condamna╚Ťilor la moarte prin decapitare, cunoscut ├«n Evul Mediu ╚Öi introdus ├«n Fran╚Ťa (25 apr. 1792) la propunerea dr. J.I. Guillotin. Folosirea ei a fost abolit─â la 9 oct. 1981. 2. Foarfece-ghilotin─â.

Ghilotin─â dex online | sinonim

Ghilotin─â definitie

Intrare: ghilotin─â
ghilotin─â substantiv feminin
Intrare: ghilotina
ghilotina conjugarea a II-a grupa I verb tranzitiv