GHILOȘÁ vb. I v. ghioșa.

GHIOȘÁ, ghioșez, vb. I. Tranz. A executa un ghioș. [Pr.: ghi-o-. – Var.: ghiloșá] – Din fr. guillocher.

GHILOȘÁ vb. I v. ghioșa.

GHIOȘÁ, ghioșez, vb. I. Tranz. A executa un ghioș. [Pr.: ghi-o-. – Var.: ghiloșá] – Din fr. guillocher.

ghioșá (a ~) (ghi-o-) vb., ind. prez. 3 ghioșeáză, 1 pl. ghioșắm; conj. prez. 3 să ghioșéze; ger. ghioșấnd

ghioșá vb. (sil. ghi-o-), ind. prez. 3 sg. ghioșeáză, 1 pl. ghioșăm; conj. prez. 3 sg. și pl. ghioșéze; ger. ghioșând

GHILOȘÁ vb. I. v. ghioșa.

GHIOȘÁ vb. I. tr. (Poligr.) A orna prin gravare suprafața unui obiect de sticlă sau de metal. [Pron. ghi-o-, var. ghiloșa vb. I, p.i. -șez, 3,6 -șează, ger. -șând. / < fr. guillocher, cf. germ. guillochieren].

GHIOȘÁ vb. tr. a executa un ghioș. (< fr. guillocher)

A GHILOȘÁ ~éz tranz. (obiecte de sticlă, de lemn sau de metal) A prevedea cu un ghiloș. /<fr. guillocher