ghiloșare definitie

2 intrări

18 definiții pentru ghiloșare

GHILOȘÁ vb. I v. ghioșa.
GHILOȘÁRE s. f. v. ghioșare.
GHIOȘÁ, ghioșez, vb. I. Tranz. A executa un ghioș. [Pr.: ghi-o-. – Var.: ghiloșá] – Din fr. guillocher.
GHIOȘÁRE, ghioșări, s. f. Acțiunea de a ghioșa și rezultatul ei. [Pr.: ghi-o-. – Var.: ghiloșáre] – V. ghioșa.
GHILOȘÁ vb. I v. ghioșa.
GHILOȘÁRE s. f. v. ghioșare.
GHIOȘÁ, ghioșez, vb. I. Tranz. A executa un ghioș. [Pr.: ghi-o-. – Var.: ghiloșá] – Din fr. guillocher.
GHIOȘÁRE, ghioșări, s. f. Acțiunea de a ghioșa și rezultatul ei. [Pr.: ghi-o-. – Var.: ghiloșáre] – V. ghioșa.
ghioșá (a ~) (ghi-o-) vb., ind. prez. 3 ghioșeáză, 1 pl. ghioșắm; conj. prez. 3 să ghioșéze; ger. ghioșấnd
ghioșáre (ghi-o-) s. f., g.-d. art. ghioșắrii; pl. ghioșắri
ghioșá vb. (sil. ghi-o-), ind. prez. 3 sg. ghioșeáză, 1 pl. ghioșăm; conj. prez. 3 sg. și pl. ghioșéze; ger. ghioșând
ghioșáre s. f. (sil. ghi-o-), g.-d. art. ghioșării; pl. ghioșări
GHILOȘÁ vb. I. v. ghioșa.
GHILOȘÁRE s.f. v. ghioșare.
GHIOȘÁ vb. I. tr. (Poligr.) A orna prin gravare suprafața unui obiect de sticlă sau de metal. [Pron. ghi-o-, var. ghiloșa vb. I, p.i. -șez, 3,6 -șează, ger. -șând. / < fr. guillocher, cf. germ. guillochieren].
GHIOȘÁRE s.f. Acțiunea de a ghioșa și rezultatul ei; ghioșaj. [Var. ghiloșare s.f. / < ghioșa].
GHIOȘÁ vb. tr. a executa un ghioș. (< fr. guillocher)
A GHILOȘÁ ~éz tranz. (obiecte de sticlă, de lemn sau de metal) A prevedea cu un ghiloș. /<fr. guillocher

ghiloșare dex

Intrare: ghioșa
ghiloșa verb grupa I conjugarea a II-a
ghioșa verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: ghi-o-
Intrare: ghioșare
ghioșare substantiv feminin
  • silabisire: ghi-o-
ghiloșare