ghilit definitie

14 definiții pentru ghilit

GHILÍ, ghilesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A înălbi o pânză prin muierea în apă și întinderea repetată la soare. – Din ucr. biliti.
GHILÍT1 s. n. (Reg.) Ghileală. – V. ghili.
GHILIT2, -Ă, ghiliți, -te, adj. (Reg.; despre pânză) Care a fost albit (prin muierea în apă și întinderea repetată la soare). – V. ghili.
GHILÍ, ghilesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A înălbi o pânză prin muierea în apă și întinderea repetată la soare. – Din ucr. biliti.
GHILÍT1 s. n. (Reg.) Ghileală. – V. ghili.
GHILÍT2, -Ă, ghiliți, -te, adj. (Reg.; despre pânză) Care a fost albit2 prin muierea în apă și întinderea repetată la soare. – V. ghili.
BILÍ vb. IV v. ghili.
GHILÍ, ghilesc, vb. IV. Tranz. (Mold.; cu privire la o pînză) A înălbi prin muierea în apă și întinderea repetată la soare. Își luă un val de pînză și coborî să-l ghilească. ANGHEL-IOSIF, C. L. 30. Mă uitam pe furiș cum se joacă apa cu piciorușele cele mîndre ale unor fete ce ghileau pînză. CREANGĂ, A. 66. – Variantă: bilí vb. IV.
GHILÍT2, -Ă, ghiliți, -te, adj. (Mold.; despre pînză) Înălbit. Purtînd pe cap un val de pînză ghilită. ALECSANDRI, la TDRG.
ghilí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ghilésc, imperf. 3 sg. ghileá; conj. prez. 3 să ghileáscă
ghilít (reg.) s. n.
ghilí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ghilésc, imperf. 3 sg. ghileá; conj. prez. 3 sg. și pl. ghileáscă
ghilít s. n.
A GHILÍ ~ésc tranz. reg. (pânză) A albi muind în apă și întinzând la soare de mai multe ori. /<ucr. biliti

ghilit dex

Intrare: ghili
bili 1 vb. conjugarea a VI-a grupa a IV-a verb
ghili conjugarea a VI-a grupa a IV-a verb tranzitiv
Intrare: ghilit (adj.)
ghilit 1 adj. adjectiv
Intrare: ghilit (s.n.)
ghilit 2 s.n. substantiv neutru (numai) singular