Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

24 defini╚Ťii pentru ghilemele

GHILEMÉLE s. f. pl. v. ghilimele.
GHILIM├ëLE s. f. pl. Semn de punctua╚Ťie ├«n form─â de dou─â mici unghiuri sau de dou─â mici virgule dispuse paralel, care ├«nchid ├«ntre ele citate, o vorbire direct─â, titluri de opere ori nume de institu╚Ťii, cuvinte c─ârora li se d─â un sens (stilistic) special sau asupra c─ârora vorbitorul vrea s─â insiste, traducerea ori sensul unui cuv├ónt; semnele cit─ârii. [Var.: ghilem├ęle, (rar) ghilim├ęte s. f. pl.] ÔÇô Din fr. guillemets.
GHILIMÉTE s. f. pl. v. ghilimele.
GHILEMÉLE s. f. pl. v. ghilimele.
GHILIM├ëLE s. f. pl. Semn de punctua╚Ťie ├«n form─â de dou─â mici unghiuri sau de dou─â mici virgule dispuse paralel, care ├«nchid ├«ntre ele citate, o vorbire direct─â, titluri de opere ori nume de institu╚Ťii, cuvinte c─ârora li se d─â un sens (stilistic) special sau asupra c─ârora vorbitorul vrea s─â insiste, traducerea ori sensul unui cuv├ónt; semnele cit─ârii. [Var.: ghilem├ęle, (rar) ghilim├ęte s. f. pl.] ÔÇô Din fr. guillemets.
GHILIMÉTE s. f. pl. v. ghilimele.
GHILIM├ëLE s. f. pl. Semne grafice ├«n forma unor mici unghiuri sau ├«n form─â de virgule ├«ntre care se ├«nchid, spre a fi scoase ├«n eviden╚Ť─â, citate, titluri (de opere, reviste etc.), o vorbire direct─â sau cuvinte c─ârora li se d─â un sens ironic, impropriu sau conven╚Ťional; semnele cit─ârii. ÔÇô Variant─â: ghilim├ęte s. f. pl.
GHILIMÉTE s. f. pl. v. ghilimele.
ghilim├ęle s. f. pl., art. ghilim├ęlele
ghilim├ęle s. f. pl.
GHILIMÉLE s. pl. (LINGV.) semnele citării (pl.), (înv.) aducătoare, semnul aducerii.
GHILEMÉLE s.f.pl. v. ghilimele.
GHILIM├ëLE s.f.pl. Semne tipografice ├«n forma a dou─â virgule al─âturate (ÔÇ×ÔÇŁ sau ┬ź ┬╗), ├«ntrebuin╚Ťate pentru a scoate ├«n eviden╚Ť─â citate, titluri etc; semnele cit─ârii. [Var. ghilemele, ghilemete, ghilimete s.f.pl. / < fr. guillemets].
GHILIMÉTE s.f.pl. v. ghilimele.
GHILIM├ëLE s. f. pl. semne de punctua╚Ťie (ÔÇ×ÔÇŁ sau ┬ź ┬╗) pentru a scoate ├«n eviden╚Ť─â citate, titluri, vorbirea direct─â etc.; semnele cit─ârii. (< fr. guillemets)
ghilim├ęle s. f. pl. ÔÇô Semn de punctua╚Ťie ├«n form─â de virgule, semnele cit─ârii. Fr. guillemets, prin intermediul unui sing. nefolosit, ghilimea.
GHILIM├ëLE f. pl. Semn de punctua╚Ťie const├ónd din dou─â virgule sau dou─â unghiuri mici, care izoleaz─â un cuv├ónt sau un grup de cuvinte cu un anumit sens, vorbirea direct─â, un citat sau un titlu; semnele cit─ârii. /<fr. guillemets
ghilemele f. pl. semne de cita╚Ťiune ┬ź...┬╗ (= fr. guillemettes].
*ghilem├ęle sa┼ş ghilim├ęle f. pl. (fr. guillemet, dim. d. Guillaume, Wilhelm, nume propri┼ş). Barb. Semnele cita╚Ťiuni─ş (ÔÇ× ÔÇŁ).
*ghilimele, V. ghilemele.
GHILIMELE s. pl. (LINGV.) semnele citării (pl.), (înv.) aducătoare, semnul aducerii.
ghilimea ├Än acord cu teoria prezentat─â ├«n ER, p. 47-51, ar fi trebuit s─â presupun c─â ghilimea vine din grece╚Öte, nu din fran╚Ťuze╚Öte. Dar ├«n grece╚Öte nu exist─â. Am sus╚Ťinut deci c─â trebuie s─â fie luat direct din fran╚Ťuze╚Öte: forma cu -ea (nu cu -eu) se explic─â prin aceea c─â at├«t ├«n fran╚Ťuze╚Öte, c├«t ╚Öi ├«n rom├óne╚Öte, este mai obi╚Önuit pluralul. De la fr. guillemets s-a format pe de o parte ghilemete (DA nu are dec├«t ghilmete, ne├«nt├«lnit ast─âzi nic─âieri), pe de alt─â parte ghilimele, de la care s-a ref─âcut singularul ghilimea (de fapt foarte rar folosit). At├«t DA, c├«t ╚Öi DLRM zic: ÔÇ×dup─â francez─âÔÇŁ, pe c├«nd DU ╚Öi Scriban, corect, ÔÇ×din francez─âÔÇŁ. Mai curios mi se pare ceea ce g─âsim ├«n Cior─ânescu: ÔÇ×por medio de un sing. sin uso ghilimeaÔÇŁ. ├Än ├«ndreptar e numai ghilimele, f─âr─â singular, dar, de vreme ce cuv├«ntul denume╚Öte un grup de dou─â semne, e de la sine ├«n╚Ťeles c─â uneori e nevoie de un singular. Mai greu de justificat este prezen╚Ťa lui l: deoarece ├«n nici una din limbile vecine nu g─âsim un model, trebuie s─â credem c─â s-a pornit de la forma francez─â scris─â.
GHILIM├ëLE (SEMNELE CIT─éRII) s. f. (< fr. guillemets): semne de punctua╚Ťie sub forma a dou─â virguli╚Ťe sau unghiuri dispuse paralel (ÔÇ×ÔÇŁ sau ┬ź ┬╗) ├«ntrebuin╚Ťate ├«n scrieri pentru reproducerea citatelor, titlurilor, vorbirii directe, fragmentelor, grupurilor de cuvinte sau cuvintelor la care scriitorul face referire, care ├«l intereseaz─â dintr-un anumit punct de vedere, pe care vrea s─â pun─â accentul sau s─â le eviden╚Ťieze. Astfel: ÔÇ×╚Üugulea cu ai s─âi sta pe o m─âgur─â ╚Öi se uitaÔÇŁ (P. Ispirescu); ÔÇ×O, cum ai r─âscula norodul, / ┬źS─ârmana plebe care-asud─â┬╗ ÔÇô / Ai da nebun cu calapodul / ├Än r├ónduiala asta crud─â!ÔÇŁ (G. Top├órceanu); ÔÇ×...╚Öi ├«ntr-un t├órziu ├«i aduse un maior... care striga ├«ntret─âiat, ca ╚Öi cum se ├«neca: ┬źDup─â mine, b─âie╚Ťi, dup─â mine, b─âie╚Ťi┬╗. A╚Öa i-a adus prin rovinele sem─ânate de mor╚Ťi ├«napoiÔÇŁ (Em. G├órleanu); ÔÇ×M─â uitam la el cum cl─âtina din cap ╚Öi morm─âia: ┬źhm!... de!┬╗ la orice socotea el c─â e un act de risip─âÔÇŁ (I. Al. Br─âtescu-Voine╚Öti); ÔÇ×Pandurii primiser─â ├«nvoire de la el s─â dob├óndeasc─â ├«ns─â doar averile ┬źr─âu agonisite┬╗, dar acum era greu de l─âmuritÔÇŁ (Camil Petrescu); ÔÇ×Foarte mul╚Ťi, foarte u╚Öor ╚Öi acest ┬źfoarte┬╗ cre╚Öte-n ├«nchipuirea eiÔÇŁ (I. Slavici); ÔÇ×C├ónd a ├«nnoptat, l-a dus la unul din ┬źpalate┬╗: o colib─â de stuf...ÔÇŁ (V. Em. Galan); ÔÇ×Dar ├«mp─âratul a zis la r├óndul s─âu: ┬źAcest lapte nu se mai bea┬╗ÔÇŁ (Ion Creang─â); ÔÇ×┬źS─â tr─âiasc─â Domnul ╚śtefan!┬╗ mii de glasuri ├«i ureaz─âÔÇŁ (V. Alecsandri).
a intra la ghilimele expr. (intl.) 1. a fi arestat. 2. a fi interogat.

Ghilemele dex online | sinonim

Ghilemele definitie

Intrare: ghilimele
ghilimele substantiv feminin plural
ghilemele substantiv feminin plural
ghilimete substantiv feminin plural