ghila definitie

2 intrări

13 definiții pentru ghila

BILĂ3, bile, s. f. Trunchi (subțire), mai ales de brad, folosit în construcții, la schele. – Din bg. bilo.
BÍLĂ3, bile, s. f. Trunchi (subțire), mai ales de brad, întrebuințat în construcții, la schele. – Din bg. bilo.
BÍLĂ3, bile, s. f. Trunchi subțire (întreg sau scurtat) de arbore, în special de brad, întrebuințat în construcții în formă brută sau prelucrată. Pădurarii taie brazii... și fac din ei bușteni și bile. ODOBESCU-SLAVICI, la TDRG. – Variantă: (regional) ghílă (DUNĂREANU, CH. 48) s. f.
GHÍLĂ s. f. v. bilă3[1].
BÍLĂ3, bile, s. f. Trunchi subțire de arbore, mai ales de brad, întrebuințat în construcții. – Bg. bilo.
bílă s. f., g.-d. art. bílei; pl. bíle
bílă (fiere, sferă, trunchi) s. f., g.-d. art. bílei; pl. bíle
BÍLĂ2 s. f. 1. sferă de lemn, sticlă, metal etc. pentru popice, biliard, rulmenți etc. 2. (albă, roșie, neagră etc.) notă care se dădea în trecut la unele facultăți. 3. (fam.) cap. 4. stâlp de lemn, rotund, în construcții. (< fr. bille)
bílă (bíle), s. f. – Sferă, pietricică. Fr. bille. Cuvîntul bilă, s. f. (bîrnă, traversă) ne este necunoscut ca termen popular. Cihac și DAR îl derivă din bg. bilo; este însă probabil să fie vorba de același cuvînt fr.
bilă (ghilă) f. trunchiu de copaciu cioplit pentru scânduri: din brazi se fac bușteni și bile. [Slav. BILO, bârnă].
ghilă f. Mold. V. bilă.
1) bílă f., pl. e (vsl. bilo, bîrnă, rut. biló, trunchi, cotor, rus. bilo, maĭ [ciocan]. E rudă cu fr. bille, trunchĭ de lucrat, și bretonu bill). Mold. Grindă de brad colosală necĭoplită. – Pop. ghilă. V. taftaluc.
ghíla, V. bilă 1.

ghila dex

Intrare: ghila
ghila
Intrare: bilă (bârnă)
ghilă substantiv feminin
bilă substantiv feminin