Dicționare ale limbii române

2 intrări

5 definiții pentru ghilț

GHILȚ, ghílțuri, s. n. (Var.) Zbilț. (cf. zbilț)
ghilț ghilți, s.m. și ghilțuri, s.n. (reg.) 1. laț de prins păsări, smâc. 2. pâslă.
bilț și zbilț, ghilț și zghilț n., pl. urĭ (cp. cu ung. bélc, sîmbure). Rar. Laț de prins animale (păsărĭ, cînĭ): îșĭ vîrî grumaziĭ în ghilț și se spînzură (Agrb. Înt. 134). – Și belț (Trans. vest).
ghilț, V. bilț.
GHILȚ subst. „laț”. 1. Ghilțu = Gîlțu (Ștef; C Ștef; Arh; Isp VI1). 2. Gîlț (Dm); -ești s.; -u, Glig. (17 A II 245); Gălțu staroste de Tecuci (16 A III 96). 3. Gîlțea (17 B III 316).

ghilț definitie

ghilț dex

Intrare: ghilț
ghilț
ghilț
Intrare: Ghilț
Ghilț