GHIGOSÍ, ghigosesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A îndesa, a îngrămădi. ♦ A bate (tare) pe cineva. – Et. nec.

GHIGOSÍ, ghigosesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A îndesa, a îngrămădi. ♦ A bate (tare) pe cineva. – Et. nec.

GHIGOSÍ, ghigosesc, vb. IV. Tranz. (Regional) A îndesa, a îngrămădi. Diavolii o dată încep a se cărăbăni unul peste altul în turbincă, de parcă-i aducea vîntul. Și după ce întră ei cu toții înlăuntru, Ivan începe a-i ghigosi. CREANGĂ, P. 303.

ghigosí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ghigosésc, imperf. 3 sg. ghigoseá; conj. prez. 3 să ghigoseáscă

ghigosí vb., ind. prez. l sg. și 3 pl. ghigosésc, imperf. 3 sg. ghigoseá; conj. prez. 3 sg. și pl. ghigoseáscă

ghigosì v. Mold. a înghesui, a bate înfundat: trântește baba în mijlocul casei și o ghigosește ca pe dânsa CR. [Origină necunoscută].

ghibosésc și ghigosésc v. tr. (cp. cu gheb și buchisesc). Mold. Fam. Bat îndesat: l-a ghigosit în pumnĭ. A scrie ghigosit, a scrie îndesat, puchinos, cu litere grămădite.

ghigosésc, V. ghibosesc.

ghigosi, ghigosesc v. t. (reg.) a înghionti.