ghiduș definitie

14 definiții pentru ghiduș

GHIDÚȘ, -Ă, ghiduși, -e, adj. (Fam.; adesea substantivat) Care face ghidușii, care manifestă, trădează o atitudine de ștrengărie; poznaș. – Ghidi + suf. -uș.
GHIDÚȘ, -Ă, ghiduși, -e, adj. (Fam.; adesea substantivat) Care face ghidușii, care manifestă, trădează o atitudine de ștrengărie; poznaș. – Ghidi + suf. -uș.
GHIDÚȘ1, ghiduși, s. m. (Mold.) Om care face ghidușii; ștrengar, poznaș, mucalit. Ghidi! ghidi! ghiduș ce ești! CREANGĂ, P. 24.
GHIDÚȘ2, -Ă, ghiduși, -e, adj. Care exprimă ștrengărie, ghidușie; mucalit. Magda, cuprinsă de o melancolie prefăcută și ghidușă... se așezase dinaintea pianului. HOGAȘ, M. N. 48. Arunca peste masă, spre surorile lui, priviri ghidușe pe sub gene. id. DR. II 53. Primesc la casele lor țurca sau brezaia, avînd cu sine și măscărici ghiduși. ȘEZ. VI 127.
ghidúș (fam.) adj. m., s. m., pl. ghidúși; adj. f., s. f. ghidúșă, art. ghidúșa, pl. ghidúșe
ghidúș adj. m., pl. ghidúși; f. sg. ghidúșă, pl. ghidúșe
GHIDÚȘ s. v. bufon, măscărici, paiață.
GHIDÚȘ adj. v. glumeț, hazliu, poznaș, vesel.
GHIDÚȘ ~ă (~i, ~e) și substantival Care face ghidușii; care se ține de pozne; poznaș; șotios; năzbâtios; nebunatic. /ghidi + suf. ~uș
ghiduș m. Mold. poznaș: a! ghidi, ghidi, ghiduș ce ești! CR. [Derivat din ghidi, cu sufixul uș (cf. jucăuș)].
ghidúș m. (din biduș, murdar [Trans.] d. ung. büdös, puturos, de unde înț. de „leneș, poznaș”). Est. Vechĭ. Actor. Azĭ. Poznaș, farsor, bufon. V. istrion.
ghiduș s. v. BUFON. MĂSCĂRICI PAIAȚĂ.
ghiduș adj. v. GLUMEȚ. PIAZLIU. POZNAȘ. VESEL.
Ghid/u, -ul, -uș v. Ghedeon II 1, 6.

ghiduș dex

Intrare: ghiduș (adj.)
ghiduș 1 adj. adjectiv
Intrare: Ghiduș
Ghiduș
Intrare: ghiduș (persoană)
ghiduș 2 s.m. admite vocativul substantiv masculin