ghidon definitie

12 definiții pentru ghidon

GHIDÓN, ghidoane, s. n. Bară de oțel curbată la capete, fixată transversal pe furca roții directoare a unei biciclete, a unei motociclete, a unui scuter, acționată de mâinile conducătorului și servind la menținerea sau la schimbarea direcției vehiculului respectiv. – Din fr. guidon.
GHIDÓN, ghidoane, s. n. Bară de oțel curbată la capete, fixată transversal pe furca (2) roții directoare1 (1) a unei biciclete, a unei motociclete, a unui scuter, acționată de mâinile conducătorului și servind la menținerea sau la schimbarea direcției vehiculului respectiv. – Din fr. guidon.
GHIDÓN, ghidoane, s. n. Piesă de oțel, în formă de țeavă curbată la capete, fixată transversal pe capătul de sus al furcii și servind la menținerea sau schimbarea direcției unei biciclete, unei motociclete etc.
ghidón s. n., pl. ghidoáne
ghidón s. n., pl. ghidoáne
GHIDÓN s.n. 1. Piesă cu mânere fixată de furca unei biciclete, a unei motociclete etc., cu care se poate orienta roata din față pentru menținerea sau schimbarea direcției. 2. (Mar.) Pavilion din codul internațional de semnale, cu fluturătura tăiată în colțuri; pavilion de club, de campanie. [< fr. guidon, cf. it. guidone].
GHIDÓN s. n. 1. bară transversală cu mânere, fixată de furca unei biciclete, motociclete etc., care comandă roata din față. 2. (mar.) pavilion de saulă, în formă de dreptunghi, care arată clubul de care aparține o ambarcație sportivă sau campania de navigație a unei nave comerciale. (< fr. guidon)
GHIDÓN ~oáne n. (la biciclete, motociclete sau scutere) Bară de metal, îndoită și prevăzută la capete cu mânere, care servește la menținerea sau la schimbarea direcției de mișcare. /<fr. guidon
ghidon n. 1. steguleț de aliniere la manevrele de infanterie; 2. butonaș la capătul puștii cu care se ochește: miră și ghidon; 3. bară cu 2 mânere cu care se cârmește bicicleta (= fr. guidon).
*ghidón n., pl. oane (fr. guidon, d. it. guidone, d. guidare, a conduce). Cîrma bicicleteĭ saŭ a altor vehicule mecanice (acea pĭesă de care te țiĭ cînd mînĭ).
a-i strâmba ghidonul cuiva expr. a lovi (pe cineva); a răni (pe cineva) la cap
ghidon, ghidoane s. n. cap, țeastă.

ghidon dex

Intrare: ghidon
ghidon substantiv neutru