Dicționare ale limbii române

15 definiții pentru ghiborț

GHIBÓRȚ, ghiborți, s. m. Pește de apă dulce, de culoare verde-măslinie, cu capul scurt și cu aripile dorsale contopite, terminate cu ghimpi (Acerina cernua). [Var.: ghigórț s. m.] – Et. nec.
GHIGÓRȚ s. m. v. ghiborț.
GHIBÓRȚ, ghiborți, s. m. Pește de apă dulce, de culoare verde-măslinie, cu capul scurt și cu aripile dorsale contopite, terminate cu ghimpi (Acerina cernua). [Var.: ghigórț s. m.] – Et. nec.
GHIGÓRȚ s. m. v. ghiborț.
GHIGÓRȚ, ghigorți, s. m. Pește de apă dulce, răpitor, înrudit cu bibanul, dar avînd ambele aripioare dorsale contopite, una continuînd pe cealaltă (Acerina cernua). Într-o zi, cînd scoase apă, văzu în ciutură un ghigorț. ISPIRESCU, L. 386.
ghibórț s. m., pl. ghibórți
ghibórț s. m., pl. ghibórți
GHIBÓRȚ s. (IHT.; Acerina cernua) (reg.) ghelci, ghelmes, moș, răspăr.
GHIGÓRȚ s. v. baboi, biban.
GHIBÓRȚ ~i m. Pește dulcicol de talie mică, de culoare verde-măslinie, cu cap scurt și cu înotătoarele dorsale ghimpoase. /Orig. nec.
ghigorț m. Zool. biban: văzu în ciutură un ghigorț ISP. [Origină necunoscută].
ghibórț (est) și ghigórț[1] (vest) m. (cp. cu ung. [pontos] godorcs, ghiborț. Cp. și cu ghiban, biban). Un mic pește de rîŭ cu aripĭ ghimpoase (perca fluviátilis), numit și baboĭ și zgriboĭ. V. răspăr, costrăș, zborș.
ghigórț, V. ghiborț.
GHIBO s. (IHT.; Acerina cernua) (reg.) ghelci, ghelmes, moș, răspăr.
ghigo s. v. BIBAN.

Ghiborț dex online | sinonim

Ghiborț definitie

Intrare: ghiborț
ghigorț substantiv masculin
ghiborț substantiv masculin