15 definiții pentru ghiborț
GHIBÓRȚ, ghiborți,
s. m. Pește de apă dulce, de culoare verde-măslinie, cu capul scurt și cu aripile dorsale contopite, terminate cu ghimpi (Acerina cernua). [
Var.:
ghigórț s. m.] –
Et. nec. GHIGÓRȚ s. m. v. ghiborț. GHIBÓRȚ, ghiborți,
s. m. Pește de apă dulce, de culoare verde-măslinie, cu capul scurt și cu aripile dorsale contopite, terminate cu ghimpi (Acerina cernua). [
Var.:
ghigórț s. m.] –
Et. nec. GHIGÓRȚ s. m. v. ghiborț. GHIGÓRȚ, ghigorți,
s. m. Pește de apă dulce, răpitor, înrudit cu bibanul, dar avînd ambele aripioare dorsale contopite, una continuînd pe cealaltă (Acerina cernua). Într-o zi, cînd scoase apă, văzu în ciutură un ghigorț. ISPIRESCU, L. 386.
ghibórț s. m.,
pl. ghibórți
ghibórț s. m., pl. ghibórți GHIBÓRȚ s. (IHT.; Acerina cernua) (reg.) ghelci, ghelmes, moș, răspăr. GHIGÓRȚ s. v. baboi, biban. GHIBÓRȚ ~i m. Pește dulcicol de talie mică, de culoare verde-măslinie, cu cap scurt și cu înotătoarele dorsale ghimpoase. /Orig. nec. ghigorț m. Zool. biban: văzu în ciutură un ghigorț ISP. [Origină necunoscută].
ghibórț (est) și
ghigórț[1] (vest) m. (cp. cu ung. [pontos] godorcs, ghiborț. Cp. și cu ghiban, biban). Un mic pește de rîŭ cu aripĭ ghimpoase (perca fluviátilis), numit și baboĭ și zgriboĭ. V.
răspăr, costrăș, zborș. GHIBORȚ s. (IHT.; Acerina cernua) (reg.) ghelci, ghelmes, moș, răspăr. Ghiborț dex online | sinonim
Ghiborț definitie
Intrare: ghiborț
ghigorț substantiv masculin
ghiborț substantiv masculin