Dicționare ale limbii române
Dicționare ale limbii române
8 definiții pentru ghibirdic
GHIBIRDÍC, ghibirdici, s. m. (Reg.) Copil sau om scund. – Et. nec.
- sursa: DEX '09 2009
- permalink
GHIBIRDÍC, ghibirdici, s. m. (Reg.) Copil sau om scund. – Et. nec.
- sursa: DEX '98 1998
- permalink
GHIBIRDÍC, ghibirdici, s. m. (Regional) Copil, om mărunțel, mic de stat. Chihăiam pe mama, să se puie pe lîngă tata, ca doar m-a da și pe mine la catihet; macar că eram un ghibirdic și jumătate. CREANGĂ, A. 81. – Variantă: ghibirdíci (G. M. ZAMFIRESCU, M. D. I 80) s. m.
- sursa: DLRLC 1955-1957
- permalink
GHIBIRDÍCI s. m. v. ghibirdic.
- sursa: DLRLC 1955-1957
- permalink
ghibirdíc (reg.) s. m., pl. ghibirdíci
- sursa: DOOM 2 2005
- permalink
ghibirdíc s. m., pl. ghibirdíci
- sursa: Ortografic 2002
- permalink
ghibirdic a. și m. Mold. 1. nume de pitic isteț (în povești); 2. mic de stat, ștrengar: eram un ghibirdic și jumătate CR. [Origină necunoscută].
- sursa: Șăineanu, ed. VI 1929
- permalink
ghibirdíc, -îrdél și -îrdíc, V. prichindel.
- sursa: Scriban 1939
- permalink
ghibirdic definitie
ghibirdic dex
Intrare: ghibirdic
ghibirdic
substantiv masculin
admite vocativul
ghibirdici
substantiv masculin
admite vocativul