GHIBIRDÍC, ghibirdici, s. m. (Reg.) Copil sau om scund. – Et. nec.

GHIBIRDÍC, ghibirdici, s. m. (Reg.) Copil sau om scund. – Et. nec.

GHIBIRDÍC, ghibirdici, s. m. (Regional) Copil, om mărunțel, mic de stat. Chihăiam pe mama, să se puie pe lîngă tata, ca doar m-a da și pe mine la catihet; macar că eram un ghibirdic și jumătate. CREANGĂ, A. 81. – Variantă: ghibirdíci (G. M. ZAMFIRESCU, M. D. I 80) s. m.

GHIBIRDÍCI s. m. v. ghibirdic.

ghibirdíc (reg.) s. m., pl. ghibirdíci

ghibirdíc s. m., pl. ghibirdíci

ghibirdic a. și m. Mold. 1. nume de pitic isteț (în povești); 2. mic de stat, ștrengar: eram un ghibirdic și jumătate CR. [Origină necunoscută].

ghibirdíc, -îrdél și -îrdíc, V. prichindel.