GHETÚȚĂ, ghetuțe, s. f. Diminutiv al lui gheată. – Gheată + suf. -uță.

GHETÚȚĂ, ghetuțe, s. f. Diminutiv al lui gheată. – Gheată + suf. -uță.

GHETÚȚĂ, ghetuțe, s. f. Diminutiv al lui gheată; gheată pentru copii. Fetițele de trei-patru ani, cu ghetuțe în picioare și cu băsmăluțe negre pe cap ca săliștencele, erau ca niște femeiuști cît păpușile. CAMIL PETRESCU, O. II 83.

ghetúță s. f., g.-d. art. ghetúței; pl. ghetúțe

ghetúță s. f., g.-d. art. ghetúței; pl. ghetúțe

GHETÚȚĂ s. (prin Maram.) topăncuță. (~ pentru copii.)

GHETUȚĂ s. (prin Maram.) topăncuță. (~ pentru copii.)