Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

11 defini╚Ťii pentru ghes

GHES, ghesuri, s. n. (├Än expr.) A da (cuiva) ghes = a) a da (cuiva) o lovitur─â u╚Öoar─â (cu cotul); b) a ├«ndemna, a stimula, a ├«mboldi, a zori (s─â ├«ntreprind─â ceva). ÔÇô Et. nec.
GHES, ghesuri, s. n. (├Än expr.) A da (cuiva) ghes = a) a da (cuiva) o lovitur─â u╚Öoar─â (cu cotul); b) a ├«ndemna, a stimula, a ├«mboldi, a zori (s─â ├«ntreprind─â ceva). ÔÇô Et. nec.
GHES, ghesuri, s. n. (Munt.; ├«n leg─âtur─â cu verbul ┬źa da┬╗) Lovitur─â u╚Öoar─â (mai ales cu cotul); ghiont. V. cot. To╚Ťi r─âmaser─â m─ârmuri╚Ťi de frumuse╚Ťea lui ╚Öi se uitau lung, d├«ndu-╚Öi ghesuri. DELAVRANCEA, S. 261. ÔŚŐ Expr. A da ghes (cuiva) = a ├«ndemna, a ├«mboldi, a zori. Se sim╚Ťea str─âin, f─âr─â s─â ├«n╚Ťeleag─â pricina ╚Öi inima ├«i da ghes s─â porneasc─â ├«napoi. POPA, V. 20. Calul o ├«mb─ârb─âta ╚Öi-i da ghes s─â mearg─â ├«nainte. ISPIRESCU, L. 18.
ghes s. n., pl. gh├ęsuri
ghes s. n., pl. gh├ęsuri
GHES, gh├ęsuri, s. n. 1. Ghiont, ├«mbr├óncitur─â. 2. Imbold, impuls, stimulent. (orig. necunoscut─â; nu pare s─â fie identic cu ghes s. n. = (arg.) zi, din ╚Ťig. ges (Juilland); totu╚Öi, orig. ╚Ťig. pare posibil─â; Dr─âganu ├«l pune ├«n leg─âtur─â cu magh. gy┼▒sz┼▒ = degetar, cu care ├«ns─â nu pare s─â se ├«nrudeasc─â)
ghes (gh├ęsuri), s. n. ÔÇô 1. Br├«nci. ÔÇô 2. Stimul, impuls. Origine necunoscut─â. Nu pare a fi cuv├«nt identic cu ghes, s. n. (Arg., zi), din ╚Ťig. ges (Juilland 165); totu╚Öi, origine ╚Ťig. este posibil─â. Dr─âganu, Dacor., V, 363, ├«l pune ├«n leg─âtur─â cu mag. gy┼▒sz┼▒ ÔÇ×degetarÔÇŁ, cu care nu pare a avea nici o ├«nrudire. ÔÇô Der. ├«nghesui, vb. (a ├«mpinge, a n─âv─âli; a stoarce; a str├«nge; a gr─âbi; a ├«ngr─âm─âdi) pe care Dr─âganu, Dacor., V, 908, ├«l deriv─â din mag. gyesz├╝l ÔÇ×a ├«mpingeÔÇŁ; ├«nghesuial─â, s. f. (lume mult─â, aglomerare; ap─âsare, sufocare).
GHES ~uri n.: A da ~ (cuiva) a) a lovi u╚Öor pe cineva (pentru a semnaliza ceva); a ├«nghionti; a ├«mboldi; b) a determina prin ├«ndemnuri (s─â efectueze o ac╚Ťiune); a ├«ndemna; a ├«mboldi. /Orig. nec.
ghies n. ghiont de împins, îmboldire; a da ghies, a împinge, a îmbia: calul o îmbărbăta și-i da ghies să meargă înainte ISP. [Origină necunoscută].
ghes ╚Öi gh─şes n., pl. ur─ş (cp. cu ├«nghesu─şesc). Fam. A da gh─şes cu─şva, a-l ├«mboldi, a-l ├«ndemna, a-l ├«mpinge. ÔÇô ├Än Munt. vest ╚Öi gh─şest (CL. 1911, 367), ├«n Cov. ╚Öi gh─şoz.
a da ghes expr. a îndemna, a îmboldi.

Ghes dex online | sinonim

Ghes definitie

Intrare: ghes
ghes substantiv neutru